Când eram mică, visam să zbor cu paraşuta. Să sar de la etajul şase şi să nimeresc exact lângă prietenii mei, care să mă privească admirativ şi cu o uşoară urmă de invidie.

Şi astăzi, în fanteziile mele, mă arunc mereu de la înălțimi de neimaginat. Fără vreun gând sinucigaş – din contra. E un salt cu toată fiinţa mea. Un salt care mă umple de energie şi mă eliberează de tot stresul şi de toate gândurile făcute vraiște. Îmi place viteza! Şi, cum pe orizontală visul meu ar fi în pericol, mereu existând riscul să dau într-o groapă sau să mă izbesc de cineva, am ales planul vertical. Nesfârșitul!