• umbre pe plaja
    Maria-Paula,  Publicitare,  Şcoala părinţilor

    Șoc și groază! O mamă rea și-a împrietenit copilul cu soarele!

    Am avut surpriza, de-a lungul vremii, să aud că unii mă etichetează ca fiind o mamă rea. Părerea lor, problema lor. Pe mine nu mă interesează gura lumii – mai ales atunci când avem idei diferite despre ceea ce înseamnă și modul în care se manifestă… răutatea. Căci eu nu consider că o mamă bună ar trebui să-și lase copilul să facă orice. La fel cum nu consider că un copil fericit e un copil care nu învață niște reguli elementare de viață și de bun simț, care poate face orice, oricum, oricând, fără ca nimeni să îndrăznească să-l contrazică, să-l corecteze, să-l învețe, să-l dojenească.

    În răutatea mea, mulți s-au minunat că, în marea parte a timpului, copilul mă ascultă. Că nu face prostia aia sau aia, că mă întreabă dacă are voie, că mă surprinde cu gesturi frumoase și cu idei creative, că e, pe cât de liber în gândire, pe cât de zăpăcit și de rebel și de pus pe șotii, pe atât de respectuos în ceea ce privește anumite… reguli. Cum reușești?, m-au întrebat. De ce ar trebui să nu reușesc?, m-am întrebat, la rândul meu.

    E vară, e soare, e mare… și parcă e sezonul în care înțeleg din ce în ce mai mult dificultățile pe care le întâmpină anumiți părinți… buni. Și-atunci mă gândesc că-s pe drumul care trebuie. Departe de perfecțiune,

  • Din online,  Pentru minte

    Fără Facebook pe plajă!

    Un nou proiect născut din nebuniile mele a fost aruncat în aer și a dat, vorba vine, viețile multora peste cap! 🙂 După o noapte de condus, miercuri dimineață la 7.00 eram la țărmul mării, cu prunca pe brațe, cu telefonul în rucsac și cu o hotărâre fermă: vacanța aceasta, pe plajă, nu se stă pe Facebook! 

    Iaca, fleoșc!, ar putea spune unii. Cunoscătorii, însă, știu că decizia nu-i deloc una ușoară. Am devenit dependenți! Eu, una, conștientizez faptul că, de multe ori, stau pierdută cu ochii în ecran. Aflu ce zice unul, ce face altul… și la final, când trag linie, de multe informații m-aș fi putut lipsi lejer. Iar timpul, timpul trecut și… pierdut!… nu mi-l mai dă nimeni înapoi.

  • umbre pe plaja
    Drumeţii,  Maria-Paula

    Fetele s-au întors acasă

    Două fete, 11 zile, 1.325 de kilometri și-o infinitate de momente numai bune de transformat în amintiri frumoase. O călătorie fără incidente, slavă Domnului, cu drum lin, cu vreme bună, cu prieteni faini și cu vizite de suflet.

    Două fete – mamă și fiică – au pornit într-o aventură de viață și de vacanță, pline de emoții, de planuri și de zâmbet.

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Din înțelepciunea mării: răul să îl scrii pe apă

    Priveam valurile cum se sparg la mal și nu mă mai săturam. Dantelăria din spumă ștergea urme de pași, iar nisipul redevenea neted și proaspăt, sclipind în soare. Nu reușeam să-mi desprind privirea de la imaginile astea care mi se derulau înainte, ca într-un dans. Răul să îl scrii pe apă – am simțit că-mi șoptesc marea și un sfânt! Și m-am înseninat.

  • Drumeţii,  Haz de necaz

    Ironii de vacanță

    E încurajator să pleci în concediu și te cazezi pe… Strada Muncii :). E super ca strada ta să aibă numărul pietrelor și e aproape amuzant ca ea să poarte inițiala unui om pe care, cândva, l-ai iubit.

  • Bucurii,  Cerul şi pământul,  Drumeţii

    Şapte frânturi de răsărit

    Partea de concediu petrecută la mare a conţinut trezire la ora 5, pregătit, luat copilul în braţe şi plecat spre plajă, la aerosoli. Acolo, eu mă tolăneam pe un şezlong, iar Maria îşi continua somnul – tolănită pe mine. Teoretic. Practic, a prins şi ea, în vreo două rânduri, răsăritul. Acel moment plin de vrajă în care soarele, aruncat din pat direct sub duş, ieşea falnic din mare, spălat pe ochi şi orbitor de frumos. În nicio zi nu şi-a făcut prezenţa la fel. Însă, în fiecare zi era special!