• Ale tinereţii valuri,  Bucurii,  Pentru suflet

    Maica Domnului și-un ajutor. Necerut. Nemeritat. Primit.

    Vineri dimineață m-am trezit cu niște senzații ciudate prin corp. Nu le-aș spune musai dureri – deși mă simțeam de parcă aveam mațele înnodate. Maica Domnului… eram în așa condiție, încât cu greu am reușit să mă aplec ca să-mi leg șireturile.

    Cum nu am probleme de felul meu și cum mi-e și gradul de suportabilitate mai ridicat, n-am făcut mare caz. Urma, probabil, să-mi treacă. Așa mi-am zis. Numai că statul în scaun de la birou și timpul n-au alinat, ci au accentuat.

    Așa, îndoită, m-am dus după-amiază la Denia Acatistului Bunei Vestiri, slujbă specială care se face în vinerea din săptămâna a cincea a Postului Paștilor. M-am dus pentru că îmi doream să particip și pentru că evitam să bag în seamă aparentul necaz. Repet, nu era cine știe ce durere, dar recunosc că începuse să mă sâcâie. Apoi, îmi ziceam eu, oricum urma să stau în picioare – precum pe vremuri cei ce au dat naștere acestei sărbători, într-un moment în care au mulțumit Maicii Domnului pentru minunea ce i-a salvat de la pieire. Era ok, deci, în picioare – căci în genunchi dacă aș fi stat puneam iar presiune pe mațe, coaste și burtă, per total.

    Maica Domnului - icoană

    Ca să mă îmbărbătez și mai și, în nebunia mea, când am ajuns la biserică, mi-am zis

  • România,  Vorbe de duh

    A ce miroase-n țara asta?

    Imediat după anul nou am dus mașina la spălat. În locul micuț și modest în care merg de obicei, acolo unde băieții se bat între ei ca să iasă PUI-ul cât mai tuns, frezat, aranjat era destul de aglomerat. Pentru că n-am vrut să-mi pun răbdarea la încercare, am preferat să bag în marșarier și să plec spre o altă spălătorie, de trei ori mai aglomerată – dar mai mare, mai spațioasă, mai luxoasă, în care lucrurile se fac țac-pac.

    Am ajuns și, printr-o anume conjunctură cu iz de învârteală, m-am trezit că am intrat chiar în fața altora, care erau la rând de mai mult timp. Totul bine și frumos, până la tipul care a preluat munca. Un pic de superioritate, un pic de sictir,

  • Bucurii,  Maria-Paula

    Spectacolul străzii – actori și oameni

    Duminică am mers, familie şi prieteni, la Teatrul Luceafarul, la Motanul Încălţat. Maria-Paula a fost extrem de încântată de spectacol şi, apoi, foarte supărată că n-a avut flori şi n-a putut merge pe scenă, să le ofere actorilor – să-i pupe şi să-i iubească!

    Motanul Incaltat

  • Evenimentul,  Haz de necaz

    Ziua a şaptea

    După cum o parte dintre voi şi-a dat seama… m-am întors la serviciu! Nu prea (mai) este o noutate. Astăzi sărbătoresc deja ziua a şaptea de muncă! Adică, da – şapte zile întregi, pentru că nici sâmbătă, nici duminică n-am dormit. Unii încă se minunează când aud că duminică, la prânz, plec spre redacţie – dar, fraţii mei, nu vă întrebaţi niciodată cum de lunea sunt ziare la chioşc? 🙂 Sâmbăta este, în general, liberă. Dar, mai puţin liberă atunci când se întamplă evenimente precum vizita premierului şi a miniştrilor la Iaşi…

    Aşadar. M-am întors în câmpul muncii. După un an şi opt luni. Şi-am intrat direct în acţiune, fără timp prea mult de respiro. Campania Mărţişor de jucărie era în plină desfăşurare – şi nici de material pentru ştiri n-am dus lipsă. Am anunţat pe aici că sunt bizi şi am scris doar cât să nu uitaţi că exist. Sper că n-aţi uitat, nu? 🙂 M-am suit în pat după ora 2, în fiecare noapte şi m-am trezit mai devreme decât îmi intrase în reflex. Dar, gata! Suntem în ziua a şaptea, de acum! Dacă am supravieţuit şapte pietre (ăăă, zile!), înseamnă că nu veţi scăpa de mine prea curând!

    Timpul tot în postări l-am gândit… dar, din păcate, prea puţin s-a materializat. Aşa că, voi face un mini-rezumat.

  • Haz de necaz,  Secvenţe,  Vorbe de duh

    Frânturi dintr-o zi perfectă

    * Când m-am trezit, ningea ca-n poveşti. Cu fulgi mari, mari! Când am ieşit afară, m-am afundat în fleoşcăială.

    * Am plecat spre Siraj, cu gând să cumpăr sanie. Sanie n-am găsit, da’ mărţişoare erau, cât cuprinde!

  • Haz de necaz,  Hopa tropa prin oraş

    Cum m-am facut cu un lantisor

    Saptamana asta am fost cu mama in Carrefour. Am umplut cosul, am lasat toti banii la casa… ca de obicei.

    Deodata, o tipa ne taie calea: Vad ca ati cumparat DERO, veniti la noi, avem un premiu pentru dumneavoastra! Ma duc la „ghiseu” si sunt rugata sa extrag un biletel dintr-un bol. Trag bilet, desfac, citesc: LANTISOR.

    Fata, foarte dezorientata,