Copilul-fluture și-o lecție pentru cei care nu se simt bine în viața lor…

N-am făcut noi multe campanii pe blog, dar am făcut. Și, cel mai important mi se pare că am reușit, în mare, să păstrăm legătura cu cei pe care, împreună, i-am ajutat. Mai mult, voi ați fost cei care m-ați ținut activă și care, periodic, m-ați mai întrebat – și încă mă mai întrebați – despre unul sau altul dintre copiluți, dintre cazuri, dintre necazuri…

Când spun Alexandra-Denisa, copilul-fluture – știți deja cam cât de veche ne este prietenia. Din 2012, de pe vremea în care draga noastră avea trei ani. Campania pentru ea a fost una dintre cele mai mari și mai puternice, iar ajutorul a fost impresionant! Nu greșesc dacă spun că, de atunci și până astăzi cazul copilului-fluture a reușit să rămână în atenția oamenilor cu suflet mare. Nu neapărat cu mult, cât cu omenie, cu o anume constanță, cu zâmbet, cu grijă față de aproapele.

Alexandra este mare și frumoasă, foarte isteață și e o lecție pentru mulți. Nu se simte prea bine și o dor toate, sărăcuța – și, totuși… ironic pentru noi… se simte bine în pielea ei!

Continue Reading

Ajută-l pe Daniel să ajute!

Are 23 de ani și griji… care mie-mi plac! Nu-l cunosc prea bine, dar îl admir pentru felul în care ia apărarea și susține o familie în care tocmai s-a născut cel de-al 9-lea copilaș. Poate că pentru alții de seama lui există distracții mai importante decât acelea de-a te da peste cap pentru niște sărmani frumoși. Totuși, Daniel Roșu se implică (și bine face) în lupta pentru o viață decentă și pentru o educație mai de Doamne-ajută a unor suflete care n-au nicio vină că fac parte dintr-o familie fără posibilități financiare.

Oamenii aceștia, 11 în total, pe care Daniel îi vizitează aproape săptămânal, locuiesc în satul Tabăra, comuna Bivolari, județul Iași. Stau într-o casă-cameră ce mai că se dărâmă pe ei și care nici măcar nu le aparține. Tatăl lucrează cu ziua, ca să ofere strictul necesar copiilor și, în plus, să-și poată lua tratamentul pentru crizele de epilepsie pe care le face. Al 9-lea copilaș s-a născut acum, sâmbătă – de accea, poza e în semni-echipă completă, cu o burtică la purtător. Să vă mai spun că Daniel urmează să fie naș de botez? 🙂

familie cu 9 copii

Ambii părinți sunt oameni muncitori, simpli, săraci – suficient de blamați, probabil, că „toarnă” copii. Doar n-or face mai mult de unul, doi, cei care-și permit, nu?… Daniel nu-i judecă. Pur și simplu. Ei vrea să-i ajute. Știe și simte că are pentru cine să lupte.

Continue Reading

Valuri de omenie

Dacă nu apucam să scriu, nu cred că mi-o puteam ierta! Ideea este mult prea faină, iar ce fac oamenii aici nu e de neglijat. Ei fac… ceea ce, într-un fel, susțin și eu pe blog – dar, printr-o muncă mai mare de echipă și la un nivel mult mai ridicat.
Ei, prietenii de la Fundația Comunitară, au adunat 12 cazuri – fiecare deosebit în felul său, pentru care ne îndeamnă la luptă! Lupta se dă la Ștrandul Municipal, astăzi, de la ora 16.

Continue Reading

Fii şi tu alături de Andrei! (din culise)

Aseară am fost în direct la TVR Iaşi, în emisiunea Est Meridian. Am fost în calitate de reprezentant al Evenimentul Regional al Moldovei – cotidian care susţine, după cum ştiţi, copiii speciali!
Am vorbit despre Andrei Popa – tânărul de 17 ani care, în urma unor repetiţii de aerobic a căzut în cap – şi-a fracturat coloana şi a rămas paralizat de la gât în jos. Pentru recuperarea lui sunt necesari 100.000 de euro! Care se vor strânge! Sper! Pic cu pic!

Continue Reading

Fii şi tu alături de Andrei!

Andrei are 17 ani. O viaţă înainte şi corpul paralizat – de la gât în jos. Nu a fost aşa întotdeauna. Din contra. Pentru că Andrei iubeşte mişcarea, sportul, dansul! Şi, pentru că nu poate, nici nu vrea să se obişnuiască cu gândul că nu va mai putea reveni la pasiunile sale!

Continue Reading

Implică-te în Iași!

De cele mai multe ori, visăm. Facem calcule și vorbim în teorie – suntem total convinși, că, dacă ni s-ar permite, am fi super tari! Până una-alta, comentăm, cârcotim și ne culcăm pe-o ureche. Nu ne plac multe în jur, dar preluarea inițiativei ar fi o responsabilitate mult prea mare pe umerii noștri de eroi închipuiți!

Continue Reading