• Evenimentul,  Hopa tropa prin oraş

    Din tainele Iașului – Aula „Gh. Asachi”

    Despre Aula Universității Tehnice „Gh. Asachi” (din Copou, clădirea de la „Cuza”)  se cunosc prea puține. Mai mare păcatul, având în vedere că e o sală minunată. Plină de istorie și de însemnătate.

    De la tribuna acestei aule au vorbit importante personalități ale culturii noastre, precum A. D. Xenopol sau Nicolae Iorga. În anii primului război mondial, când Iașul a fost capitală, aici se desfășurau lucrările Senatului.

  • Competiţii,  Hopa tropa prin oraş

    Să ne mişcăm în familie!

    Țin minte anii de facultate, în care alergam peste tot, cu rucsacul în spate. Lumea mă întreba, curioasă, ce averi am în el – dar se încrunta, mirată, când afla răspunsul. Pentru că-n rucsacul meu aveam bluză, pantaloni, teniși, prosop… și alte cele de care era nevoie. Pentru că, dimineața devreme, în mijlocul zilei sau seara târziu, când aveam o oră liberă, fugeam la sală. N-am fost niciodată o slăbătură și nici n-am tânjit după asta. În schimb, ani la rând, m-am bucurat de o condiție fizică de invidiat.

    În timp – sau luată de timp – am început și eu să mă amăgesc.

  • Hopa tropa prin oraş

    Seară de joi în mrejele lui Mydas

    Vrăjitorul cel simpatic părăsește Iașul. Spun asta cu bucurie pentru el, dar și cu o oarecare undă de tristețe – pentru noi. Mai mult decât atât, spun asta cu mândrie! Mai încolo, mă voi putea lăuda că am cunoscut și am apreciat un om înainte de a deveni super extra celebru! 🙂

    Despre Mydas am scris, mai demult, când a fost prezent, cu un bagaj întreg de scamatorii, la o întâlnire a bloggerilor. Apoi, pe Mydas l-am susținut în momentul în care a fost o piesă importantă în cadrul show-lui Românii au talent! Pentru că, neomagicianul nostru chiar are talent! O va demonstra, din nou, mâine seară! Într-un spectacol de rămas-bun! Mydas se mută sub lumina reflectoarelor – la București. Dar, nu uită de unde pleacă – nici nu-și uită publicul lui!

  • Pentru minte,  România,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Bac în sus și bac (mai mult) în jos

    În anul școlar care tocmai s-a încheiat, numărul elevilor ieșeni din clasa a XII-a (sau a XIII-a, după caz) a fost de 7.147.

    Dintre ei, au promovat 5.552. Adică… 1.595 au rămas pe lângă. Corigenți și repetenți, mare parte.

    Dintre cei 5.552 de elevi promovați, 680 au ales să nu se înscrie la examenul de bacalaureat.

    Au rezultat, astfel, 4.872 de candidați. La ei s-au mai adăugat 606 tineri – din seriile anterioare.

    În total, 5.478 de ieșeni s-au înscris la bacalaureat. Iar prezența a fost cam de 93%.

    După toată chestia asta de mai sus – ne putem lăuda noi cu faptul că județul Iași a trecut de un prag psihologic și are 56,06 % promovabilitate.

  • Din online

    Bloggerii pică în… Groapa cu bere!

    Sunt cam obosită. De câteva săptămâni, îmi tot fac planuri cu privire la week-end – poate apuc şi eu să mă odihnesc! Totuşi… cum vara nu dorm :), niciun sfârşit de săptămână din lunile astea nu l-am petrecut în pat.

    Aşa că, ar fi culmea să-mi ardă de somn tocmai sâmbătă, când colegii bloggeri au anunţat o nouă întâlnire! Prin urmare, sâmbătă, de la ora 18, mă prezint la blogmeet nr. … 37?! Nu prea pot lipsi când, din toate ieşirile astea, eu nu am zis prezent nici măcar la 7! 🙂

  • Ale tinereţii valuri,  Din online,  Hopa tropa prin oraş,  România,  Vorbe de duh

    Țigani

    Poate că sunt prima care ar trebui să urască țiganii. Culoarea pielii mele mi-a făcut suficiente probleme în viață, iar asocierea cu țiganii a venit natural – din și mai ales în copilărie. Am plâns mult și m-au durut acuzele. Mai tare mă durea faptul că nu înțelegeam ce ar fi avut copiii cu mine – chiar dacă aș fi fost țigancă.
    A trecut timpul, am înțeles, într-un fel, motivele – dar, tot nu pot să urăsc. Mi-e ciudă pe unii țigani adulți, mi-e milă de mor de purandei, sunt mândră de cei care au reușit în viață și mă îngrozesc când aud unele sau altele, despre purandeii deveniți adulți. În același timp, mă îngrozesc, de toți cei care se fălesc cu faptul că sunt români, dar se poartă în lume ca ultimii birjari. Și mai rău decât țiganii! Mi-e ciudă pe noi, ca societate, pentru că în atâția zeci de ani nu am mișcat un pai pentru a educa, pentru a atrage, pentru a modela țiganii și pentru a-i ajuta să-și facă un rost în viață.