Zâmbetul – mă bagă și mă scoate din necazuri

Sunt și am fost dintotdeauna omul care a crezut în soarele care apare după furtună. Furtună provocată de mine sau provocată de alții, furtună din care am decis să fac parte, furtună în care am fost aruncată din greșeală sau cu forța. Până acum, slavă lui Dumnezeu, am reușit să tot văd soarele. Chiar și atunci când mă aflam mână în mână cu deznădejdea, soarele s-a încăpățânat să apară și pe strada mea.

Parte din soare e și zâmbetul meu. Zâmbet care, chiar dacă am crezut că-l voi pierde cândva, mi-a rămas aliat. Și nu e soare provocat de dinții poate (prea) galbeni :), ci e un soare și e un zâmbet care izvorăsc din suflet. Probabil că fără să zâmbesc aș muri.

Continue Reading

Ambulante in misiune

Pe acelasi drum cu soferi uituci intr-ale semnalizarii am intalnit si multe ambulante.

Una era oprita la un chiosc de ciuperci. Alta – unde se vindeau cirese. O ambulanta statea la umbra, iar „pasagerii” isi stingeau setea de la o cismea. Am intalnit aceeasi masina dupa ce m-a depasit. Asistenta cumparase un maturoi de pe partea cealalta a strazii si acum venea in fuga, neregulamentar (logic!), incercand totusi sa nu aiba nevoie de salvare in trecerea ei peste cele patru benzi.

Continue Reading