Semne de normalitate

Ai nevoie de o…

de ajutor?

Poate la făcut ordine în casă, la reconstituit păpuşi, la reparat maşinuţe…

De fiecare dată când văd câte o jucărie dezmembrată, îmi amintesc de ideea dintr-un an trecut a unui ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu. Într-un exces de zel, acesta a propus cheltuirea unor multe grămezi de bani, pentru dotarea grădiniţelor cu păpuşi cu handicap.

Continue Reading

Distractia unor suflete veninoase

In copilaria mea, in parcul din Alexandru intalneam adesea un barbat bolnav, cu minte de baiat, care se balanganea din toate cele cand mergea. Il chema Costel, dar lumea ii spunea Robocop

Prezenta lui nu trecea niciodata neobservata. Unii si altii il luau la misto, iar el se supara tare. Tipa si-i certa dar, degeaba… Apoi, se intalnea cu cate o batranica, de la care primea un banut, un mar sau altceva bun – numai ca sa taca…

Costel isi acceptase destinul de Robocop, dar nu uita sa le aminteasca celor care radeau de el: Aveti capul ala pe umeri numai ca sa nu va ploua in gat!

Continue Reading

STOP gandirii limitate!

Acum cinci ani, pe vremea asta, eram in Spania. Invatam, calatoream si petreceam. Intr-o noapte, mai toti din gasca Erasmus eram la discoteca. Totul ok – cel putin in limita a ceea ce intelegeam eu prin ok. La un moment dat, si-au facut aparitia vreo cinci tineri in carucioare cu rotile si alti prieteni de-ai lor. Eu – mare iubitoare de dans – m-am dat de-o parte. Eram mirata si, intr-un fel, rusinata. Ma gandeam ca, daca voi continua sa dansez, va fi ca si cum le-as face lor in ciuda – uite, eu pot sa ma misc! Apoi am realizat ca acei tineri stiau unde au venit. Le priveam bucuria de pe chip si dansul lor din scaun. Erau fenomenali! Mi s-a facut, din nou, rusine. De mintea mea ingusta. De gandirea mea limitata.

Continue Reading