Nepasarea, nesimtirea si (ne)parcurile pentru copii
Nu stiu ce se intampla cu/ in toate parcurile special amenajate pentru copii. Dar… m-ar interesa. Si, as prefera sa ma intereseze mai putin pe mine si mai mult pe cei care le au in subordine.
Nu este usor sa amenajezi un parc. Iti trebuie resurse, dorinta si implicare. Daca, toate astea au existat la inceput, de ce, dupa finalizarea lucrarilor se pune punct total, o palma in fund si nu mai preocupa pe nimeni ce se intampla cu investitia, cu munca si cu sacrificiul unor oameni? De ce, la final, se prezinta dosarelul – am amenajat X parcuri de joaca pentru copii – fara a-i mai pasa cuiva in ce stare mai este parcul dupa doar cateva saptamani de la deschidere si cat de ok sunt cei care ii intra pe poarta (sau direct prin gard…)?
Voi prezenta, in continuare, situatia a trei parcuri de joaca din cartierul Alexandru cel Bun.
Gratar cu mici si cu amenzi mari
Astazi s-ar putea scoate niste bani frumosi. Din amenzi. Sunt curioasa, totusi, daca lucreaza cineva.
Daca acei oameni care ar trebui sa stea cu biciul pe noi si sa ne oblige sa respectam natura si curatenia (daca, din nascare, suntem nesimtiti) au iesit la treaba sau zac si ei, scuipand seminte si dand foc padurilor.Happy Gunoi’s Day!
Poate ca e timpul ca azi sa ne indragostim de natura!
Sa iubim cosurile de gunoi si sa ne respectam!Cu dreptul… prin iarba
Ieri am urcat la Motel Bucium, sa admiram orasul de sus.
Si am admirat orasul… dar si mizeria, care era in imparatia ei. Cosurile de gunoi lipseau cu desavarsire. Nu acelasi lucru l-as putea spune despre pet-uri, doze de bere, pungi sau hartii.
Si, cum stateam noi acolo, uimiti de atata mizerie, se opreste o masina. Din ea se da jos o tanti cu o sacosa din care se vedeau tot felul de sticle si resturi de ambalaje. Se uita de jur imprejur… nu gaseste ceea ce cauta, trece pe langa noi, coboara un pic pe cararuie, in spatiul verde – si arunca punga in boscheti.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
