XXI. Noapte de neuitat

Timpul curge nemilos de repede și noi petrecem ultimele zile în mediul agreabil și familial din școala de ucenici. Să ai inimă de piatră, ca să nu te înfiori la gândul despărțirii. Fără voie, melancolia năvălește asupra-mi rece, apăsătoare și o stare confuză, deprimantă e gata să mă copleșească. După absolvire, intri în angrenajul social care-ți toacă mărunțel, zi de zi, existența. Stresante vor fi complicatele probleme cu angajarea, cu locuința și mâncarea, chivernisirea banilor puțini, continuarea studiilor… Mă scutur ca prins de friguri și vreau să scap de aceste gânduri.

Continue Reading

Joaca la telefon – Bucă & Epure

Un anume domn Bucă, apărut aseară la televizor, mi-a stârnit amintiri.

Când eram mici, singuri acasă și ne plictiseam, frate-meu și cu mine luam cartea de telefon și mai făceam câte o glumiță. Ni se părea nouă că suntem tare amuzanți! Cel mai plăcut era să sunăm la familiile Bucă.
– Alo!
– Bună ziua, doamna Bucă?
– Da, eu sunt!
– Domnul Bucă e acasă?
– Este!
– Ce bucurie!

Continue Reading

Capse capsate

Dupa o saptamana in care n-am mai avut timp de blog, nici macar de mine, astazi a aparut sclipirea care sa ma faca sa scriu din nou.

Eee, nici c-ar fi descoperirea descoperirilor sau o chestiune prea intelectualiceasca….

Dar m-am amuzat! Trebuie sa ne mai gasim timp sa radem si la serviciu. Sa radem de noi.

Eram grabita, capsatorul nu mai avea capse, eu nu mai aveam capse. Pana aici, nimic anormal.

Continue Reading