Mesaj pentru copila mea, la începutul clasei întâi

Câteodată stau și mă întreb: nu-i a mea, a mea e oare?! Astăzi am fost atât de preocupată s-o pozez pe ea și pe colegii ei, pe doamna și pe toți părinții… azi am fost atât de preocupată să mă bucur și să mă încarc de toate energiile primului drum spre școală/ primei întâlniri cu prietenii în uniformă/ primei zile din clasa întâi… încât târziu am realizat că nu am făcut nicio fotografie împreună cu fiica mea – nici măcar un amărât de selfie.

Nu m-am întristat peste măsură. Mă uit în oglindă și-mi trece de mine! 🙂 Dar de ea, de ea n-am să mă satur niciodată!

Un an nou cu bine, bucuria mea! Să fii veselă și sănătoasă, curioasă și isteață, iubitoare de povești și de viață trăită frumos, cu liniște în suflețel! Anii de școală, precum vacanțele – vin și se duc.

Continue Reading

Şcoala (de ieri, de azi, de… mâine?)

Îmi amintesc că aşteptam, mereu, începutul şcolii, cu emoţie. Îmi amintesc că mi-a plăcut, întotdeauna, la şcoală. Îmi amintesc, cu drag, de profesorii pe care i-am avut. Îmi amintesc că am făcut parte dintr-o generaţie norocoasă. Am fost ultima serie care a scăpat de examenul de capacitate şi care a dat admitere normal, la liceu. Am fost ultima generaţie care a dat bacalaureatul în forma lui veche şi cunoscută de toată lumea. Mai târziu, în studenţie, am făcut parte din ultima serie care a studiat patru ani şi care a făcut un master de plăcere, nu din obligaţie.

După ce-am terminat şcoala – toate şcolile – am privit cruciş la ceea ce venea din urmă. Am zâmbit şi, cu o doză de inconştienţă, am strigat: După mine, potopul! Şi potop a venit. Şi nu se mai opreşte dezastrul a ceea ce mai numim noi astăzi – şcoala românească.

Continue Reading