• Din online,  Vorbe de duh

    Adio Facebook, adio lume! :)

    Aveam şi anul trecut internet pe telefon – dar, eram mai puţin intoxicată şi disperată. Acum, am început să mă trezesc şi pe tron cu Facebook-ul la vedere, dând like-uri şi comentând la toate alea! Nu e de bine şi simt că, orice pariu aş face, voi pierde în faţa dependenţei mele. Însă, eu sunt propria-mi stăpână, iar Facebook-ul nu e decât o unealtă. Aşa că, nu fac niciun pariu. Doar anunţ că intru la cură de dezintoxicare :).

  • Din online

    Social Media Summit Iași 2013

    Am așteptat cu emoție ziua de ieri și nu am niciun motiv să-mi regret stările. Organizatorii s-au întrecut pe ei înșiși, speakerii la fel. Per total, mi-am îmbogățit cu mult cunoștințele, referitor la strategiile eficiente de promovare prin rețelele sociale. Chiar dacă multe dintre discuții au avut în centru companiile, informațiile nu au fost de neglijat nici pentru bloggeri. Pentru că, până la urmă, și noi trebuie să știm ce vor companiile. Pentru că și noi trebuie să știm ce să cerem companiilor. Pentru că – exagerând un pic – și noi putem face afacerea noastră din blog și putem folosi unele idei, ca și cum am fi o mică firmă. Nu în ultimul rând, pentru că am putea avea, într-un viitor, o companie :).

  • Din online

    Legăturile private din reţelele sociale

    Se pare că, de multe ori, nu înțelegem în ce ne băgăm. Ne lăsăm prinși în mirajul rețelelor sociale, ne bucurăm atunci când descoperim vechi colegi și cunoștințe, apoi acceptăm, mereu, prietenia altor și altor persoane – pe motiv că-s vecinii de alături, că am participat la o petrecere comună sau… pur și simplu.

  • Din online

    Unde se duc like-urile, când se duc?

    Exist, ca blogger, de dinaintea like-urilor. Nu eram celebră atunci, nici like-urile nu m-au făcut celebră.
    Exist, ca blogger, de pe vremea în care nu cunoșteam prea multe mijloace de promovare pentru postări. De pe vremea în care un feedback îți era dat la scriere printr-un comentariu. Cu câtă emoție primeam un comentariu!

  • Din online,  Pentru minte,  Vorbe de duh

    Feisbuci la mare

    Îmi fac și eu veacul, ca tot omul, pe Facebook – și nu încetez să mă minunez! Din ce în ce mai des… simt că primesc prea multe explicații! Prea multe amănunte personale – de nici n-aș mai vedea, în unele contexte, rostul serviciilor de informare sau al detectivilor! Nici măcar rolul paparazzilor!
    Lumea se prezintă în toată splendoarea, în toată… naturalețea?!, fără să mai păstreze nimic pentru sine. Deschiderea e bună – dar, totuși, chiar atât de multă deschidere?!

    De sezon și de super efect sunt acum pozele de la mare – sau, oricum, de undeva, de la plajă. Alea în care ne batem în costume de baie, în slipi, în țâțe, în burți și în… șunci!

  • BB: Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Respecţi intimitatea copilului tău?

    Prin decembrie, într-un exces de zel, am şters cele două albume de pe Facebook, în care o prezentam lumii pe Maria-Paula. Pe copilul meu, adică. În primul album, până la un an, se adunaseră vreo 60 de poze. În al doilea, vreo 20. Pare puţin… având în vedere că unii părinţi postează lejer câte zece poze dintr-o singură zi – fără să fie vorba de vreun eveniment deosebit. Pentru mine – 80 de fotografii erau deja multe. Cu toate că însemnau doar o alegere pe sprânceană – cu minunăţia mea, în rol de personaj principal.

    De ce-am făcut asta? De ce am hotarât să dau delete? Pentru că mi-am dat seama că nu respect intimitatea copilului meu. Am patru poze de profil cu mine, iar Maria avea de 20 de ori mai mult – în doar un an şi jumătate! Am vreo 400 de prieteni în listă – vorba vine – dintre care unii nu îmi sunt nici măcar cunoştinţe apropiate. Oare copilul meu era de acord să fie expus aşa, în văzul lumii? Poate că da. Însă… se naşte o întrebare a viitorului: cu ce tupeu îi voi cere, atunci când va creşte, să nu vorbească cu străinii, să nu ofere poze şi date personale, să-şi aleagă cu responsabilitate prietenii din offline şi din online – dacă eu îi expun viaţa continuu în public, în ochii unor oameni de care el nici n-are habar?