• Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    Vai de barba noastră…

    Am, printre cunoscuții mei, și persoane cu alte orientări sexuale. Aș minți să spun că îi înțeleg – cum multe nu le pot înțelege. Însă reușim, de ambele părți, să ne respectăm – iar asta nu poate fi decât un lucru bun.

  • Te-Ve(de)

    Eurovision – finală cu talent

    E trecut de ora 1.30… N-o să spun prea multe. Sunt obosită și încă mai am treabă pe noaptea asta.

    Dar, nu mă pot abține! E clar că voturile sunt date, în general, pe prietenii și interese. Cred, totuși – iar realitatea mă susține! – că premiul cel mare îl ia cel care merită! 372 de punte au făcut-o pe Loreen din Suedia să câștige de-ta-șat!!!

    A fost BUNĂ! Și, pe cât de bună, pe atât de simplă! A cântat desculță, a avut o costumație neagră, care acoperea mai tot. Nu s-a văzut fund, nu s-au văzut țâțe, abia și-a arătat chipul! A deschis, însă, gura și a cântat cum știa ea mai bine! Fenomenal! Sunt foarte încântată de rezultat.

  • România,  Te-Ve(de)

    Reci și calde la Eurovision

    Marți, m-am uitat la Eurovision. Și m-am tot uitat, doar de dragul de a vedea secvențele dintre melodii, cele care prezentau imagini din Azerbaidjan. Fe-no-me-nal! E clar, Azerbaidjan a primit un loc fruntaș pe lista țărilor în care mi-aș dori să ajung, vreodată, în viața asta!

    Prestația concurenților de la prima etapă a preselecțiilor nu m-a impresionat. Mi-au plăcut reprezentanții Ungariei și Islandei, m-au amuzat bunicuțele din Rusia și am ținut, din principiu, cu România. Cu toate astea, cred că cei de la Mandinga se descurcau mai bine dacă ar fi cântat: Farmacia inimiiiiii, Catenaaaaa! (sponsor oficial). În rest… ce să spun?! Am auzit multe versuri tembele, care m-au șocat și m-au făcut să mă întreb cum de au ajuns niște oameni să fie aleși pe baza prostiei?!

    Pentru ediția de aseară, nu am avut mari așteptări. Iar surpriza a fost invers proporțională cu dezinteresul meu!

  • Ale tinereţii valuri,  Drumeţii

    Cirese cu avertisment

    Ieri am reusit sa ajung la Husi.
    Pe drum, cate un copilas ma imbia cu cirese. Si, la un moment dat, am oprit. Am iesit pe jumatate in afara carosabilului, intr-un loc cu vizibilitate buna. Totusi, oricate scuze as cauta sa-mi gasesc, adevarul dus pana la capat este ca, acolo unde am oprit, nu se terminase inca linia continua.
    Iar, cum mie nu-mi merge bine atunci cand nu sunt corecta… dupa ce am platit ciresele, in spatele meu a aparut si masina politiei. Bun! Ce sa mai comentez? Am zambit frumos, mi-am asumat vina si nu am avut obiectii.