• BB: Maria-Paula,  Pentru minte,  Pentru suflet

    Educație financiară vs. educație de suflet – dar din dar se face Rai!

    Maria avea 23 de lei în buzunar și m-a rugat să-i dau voie să-i ofere pe toți într-un anume context. Când se îndrepta spre locul cu pricina, a fost oprită din drum și i s-au înmânat, pentru o urătură imaginară 😉 … 20 de lei!

    Copila s-a oprit buimacă, m-a privit, a mulțumit, apoi și-a continuat traseul spre oferirea celor 23 de lei. După aceea m-a întrebat și, în același timp, și-a răspuns:

    – Cum, cum e posibil așa ceva?!

  • Pietre...,  Secvenţe

    Din categoria „cum să-ți rănești aproapele” – gafe cu cele mai bune intenții

    Ieri nu-mi mai puteam lua ochii de la un bărbat. Și nu în acel sens. Era un om cuminte. Emana o liniște de nedescris. Se cunoștea că este sărac, dar nu era deloc neîngrijit. Avea locul său, de unde nu-și ridica privirea și nu deranja pe nimeni cu nimic.

    M-am foit o perioadă în jurul lui. Simțeam nevoia să-i ofer un ban, dar nu știam cum să fac asta fără să-l jignesc. Știam că risc să gafez… și, totuși, nu puteam să plec de lângă el ca și cum nu l-aș fi zărit.

    trandafir

    Așa că mi-am făcut curaj.

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte,  Pentru suflet

    Un cuvânt bun de la un om al străzii

    L-am văzut și lucid, și amețit, și dormind, și treaz, și curat, și mai pătat. L-am observat de fiecare dată și l-am caracterizat… cuminte. Stă în dreptul unui automat de plată a parcării și vede mult mărunțiș, vede și portofele pline… Observă el, mai mult decât este observat. Nu cere, nu abordează pe nimeni, dar se lasă abordat. Și ajută, atunci când cineva care nu se pricepe îl roagă să-i explice modul în care funcționează aparatul.

    De câteva zile, conduc cu el în minte. A fost prima dată când m-am oprit să-i dau ceva. M-a văzut că rămân în dreptul lui, că umblu în geantă… și abia atunci a început să vorbească:

  • Hopa tropa prin oraş,  Secvenţe

    50 de bani – dar din dar se face Rai

    Aseară mi-am luat o cafea. Doi lei jumate. Am dat trei lei, am lăsat restul pe tejghea și-am zâmbit. Halal ciubuc… Apoi am început să calculez. Totuși, dacă fiecare doritor de cafea ar lăsa 50 de bani… s-ar aduna ceva la final de zi. Și chiar deloc de neglijat.

    Din gândurile mele m-a trezit o fetiță,