credinţă | Şapte pietre

Pentru minte, Pentru suflet, Vorbe de duh

Ești gata să mori?

27 decembrie 2017 Niciun comentariu

Cine-a fost Sfântul Ștefan? Cel dintâi mucenic – ucis cu pietre, pentru credința lui în Dumnezeul cel Adevărat. Sfântul Ștefan a fost primul. Dar nu singurul. Și cu siguranță, nu ultimul. Mustește calendarul de sfinți mucenici – iar numărul sfinților de care nu știm e infinit mai mare. De atunci, din vremea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, până astăzi, listele cu sfinți mucenici continuă să se scrie în Ceruri. Până astăzi! Până în anul 2017! Și probabil că sfârșitul nu-i aici…

Astăzi încă mai avem mucenici! Astăzi încă se mai moare pentru credință! Astăzi încă mai există oameni răstigniți pe cruce, precum Mântuitorul – pentru singura „vină” de a se numi creștini.

Astăzi, când noi nu mai putem de-atâta îmbuibare, când ne vizităm cu groază sărbătoriții, căci iar vom fi puși la masă și nu știm unde mai poate încăpea atâta chef pe stomacul și pe capul nostru… astăzi – încă se moare pentru Hristos!

Bucurii, Doxologia, Hopa tropa prin oraş

Prietenii Sfintei Parascheva. De ce s-ar întoarce, dacă n-ar simți bucuria?

16 octombrie 2017 2 comentarii

Am fost rugată să scriu în Ghidul pentru Pelerini din acest an. Nu un reportaj… ci trăirile mele. Cum văd eu lucrurile. Mi-a fost greu. Adică… cine-s eu, să apar în ziar cu părerea mea, nu cu vorbele oamenilor?… Și-am tot amânat. Dar mi-am adunat gândurile și emoțiile așa… pe ultima sută de metri.

Bucurii, Explicaţiuni, Pentru suflet

Hristos S-a Înălţat! Cât timp ne salutăm așa?

25 mai 2017 Niciun comentariu

Nici nu ştiu cum au trecut 40 de zile în care ne-am salutat (când ne-am amintit) cu Hristos a Înviat!
Astăzi, spunem Hristos S-a Înălţat! Şi nu doar astăzi. Am auzit pe mulţi dezbătând problema şi contrazicându-se.

Explicaţiuni, Pentru suflet

Sfinții Împărați Constantin și Elena

21 mai 2017 Niciun comentariu

Înainte de o luptă importantă, în care existau puține șanse ca împăratul Constantin să iasă învingător, s-a întâmplat o minune. Ziua, în amiaza mare, a apărut pe cer o cruce luminoasă și un mesaj scris din stele: Prin acest semn vei învinge! Apoi, noaptea, Constantin a văzut în vis pe Iisus Hristos, care-l îndemna să-și facă steag ostășesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Așa a biruit împăratul în luptă și a eliberat cetățenii Romei de tirania celui care îi conducea – Maxențiu.
Încredințat că ajutorul i-a venit de la Dumnezeul creștinilor, Constantin a oprit prigoana împotriva acestora și a dat libertate credinței în împărăția romanilor.

Ale tinereţii valuri, Pentru suflet

Ziua unui reparator de inimi – și mai mult decât atât

5 mai 2017 7 comentarii

Acum doi ani și ceva aflasem bucuria și tristețea unei familii. Tânăra soție era însărcinată și, alături de soțul său, avea să primească un dar de preț! Un dar cu probleme la inimioară. Un Efrem.

Pe atunci, nu-mi era foarte cunoscut numele. Sfântul Efrem, chiar mai puțin de atât. Dar am început și eu să-mi îndrept gândul spre Efrem și să mă rog să facă Dumnezeu cum știe mai bine, ca bucuria să fie completă.

Pentru minte

Pentru cine are urechi de auzit și ierarhi de pomenit!

13 noiembrie 2016 Niciun comentariu

Dumnezeu să vă binecuvânteze, binecredincioși creștini! Dumnezeu să-l binecuvânteze pe păstorul vostru, Înaltpreasfințitul Teofan! Păstrați credința, rămâneți în credință, rămâneți alături de Biserică și de păstorii voștri și ai noștri. Astăzi, mai ales sub influența gândirii lumii acesteia, mulți văd tot felul de prihane în noi, în slujitorii Bisericii, și nu întotdeauna greșesc văzându-le. Dar cum am mai făcut-o cândva aici, în România, o fac și acum: vă îndemn și vă rog, purtați-i în rugăciunile voastre pe mai-marii voștri în Duh, pe păstorii voștri, pe arhiereii voștri,

Cerul şi pământul, Haz de necaz, Pietre...

Printre crizanteme. Aici miroase a mort!

5 noiembrie 2016 Niciun comentariu

Săptămâna trecută am fost la o înmormântare. Specific toamnei… m-am despărțit de bunicuța pe care am vizitat-o ducându-i un buchet de crizanteme. Logic, n-am fost singura care a procedat în acest fel. În toată biserica mirosea plăcut a tămâie, a flori de toamnă și a lumânări aprinse – pâlpâind de emoție și luminând calea femeii spre Împărăția lui Dumnezeu.

Peste câteva zile am participat la un alt eveniment la care nu am mai adăugat lacrimi, ci doar zâmbete.