• Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Ce facem cu sufletul copilului atunci când mami și tati se despart?

    Când un el și-o ea sunt părinți și decid, din diferite motive, să se despartă – nu se despart el și ea, ci tati și mami. În ciuda rănilor, orgoliilor, a can-can-ului din spatele separării, în ciuda celor care stau pe margine și comentează, în ciuda faptului că unul a greșit mai mult, că altul a zis nu știu ce… tati și mami trebuie să se despartă – rămânând uniți. Iar dacă nu sunt amândoi pe aceeași lungime de undă, măcar ăla mai deștept, care ar trebui să fie, teoretic, și cel la care rămâne copilul, trebuie să știe sau să învețe, pas cu pas, cum să gestioneze situația.

    Pe sufletul unui copil nu se joacă bambilici. Sufletul unui copil oricum se zdruncină, atunci când tati și mami nu mai sunt împreună. Inevitabil, pe ultima sută de metri a relației, copilul a asistat la niște discuții, la niște supărări, la niște lacrimi… E suficient! Certurile de după nu-și mai au rostul. Ponegrirea celui care a plecat din relație nu-și mai are rostul.

  • Evenimentul,  Vorbe de duh

    România îşi părăseşte copiii!

    * copiii abandonaţi diferă de copiii părăsiţi * copiii părăsiţi se împart şi ei în câteva categorii, cu şanse mai mari sau aproape nule de a ajunge vreodată într-o familie adevărată * legea adopţiilor a fost modificată în acest an, cu scopul de a uşura şi de a scădea considerabil perioada de aşteptare a copiilor în a-şi întâlni noii părinţi * legea adopţiilor a fost modificată de aşa natură, încât timpul mediu de adopţie, de doi ani, a rămas tot de… doi ani * totul pare o bătaie de joc şi o sfidare a vieţii, la care contribuie legea, dar şi oamenii ce-şi fac treaba din scaun

    Am muncit foarte mult la acest articol. Durerea mea este, însă, mai mare decât munca. Pentru că… ce se poate schimba? Cum, când?