Mozol. „Cum se mai bagă Anda-n seamă” ori „Cum să-ți faci dușmani, volumul 14”

Azi dimineață, în curtea școlii, un tată îi povestea super entuziasmat puștoaicei sale niște amintiri din copilărie: „Uite, aici stăteam înainte de a începe orele, după-amiaza. Și, când ieșeau fetele de dimineață, noi le așteptam și le făceam mozol. Mozol e atunci când le bagi cu capu-n zăpadă, când dai cu mâinile, cu picioarele toată zăpada pe ele! Și noi eram mulți! Ce ne mai distram!”. „Iar ele ce spuneau?”, întreabă copila destul de surprinsă. „Păi, puteau să mai spună ceva?!”.

Am ajuns în dreptul lor, apoi i-am depășit. O țineam pe Maria de mână, el o ținea pe prunca lui. Și nu m-am putut abține. M-am întors, am zâmbit și-am vorbit: „Sunt amuzante amintirile din copilăria noastră, dar parcă nu am mai fi la fel de amuzați dacă ar păți fetele noastre la fel, nu?”.

Continue Reading

Istoria unui ghiozdan cu buline

Ehe… era prin 2012, la început de an școlar… atunci când am stârnit niște discuții, muuulte, pro și contra. C-așa-s eu, stârnitoare. Că nu pot să-mi țin gura și ideile pe mute – și-atunci trebuie să-mi asum și unele vorbe aruncate de către nemulțumiți printre dinți. Ca să nu mai spun că, așa cum îi șade bine stârnitorului, ajunge el însuși, câteodată, să fie pus față în față cu cele pe care, până mai ieri, le arăta cu degetul.

Și-așa m-am trezit eu de mână cu Maria, înainte de a începe școala, față în față cu ghiozdanele din Carrefour. Fix în același loc în care, în 2012, cel mai scump ghiozdan costa 192 de lei. Acum, în anul de grație 2016, ajunsese la 250 de lei. Și fata mea îl privea pe acela, dar și pe altele, cu scoruri asemănătoare.

Mi s-a pus un micuț nod în gât și-am zis hai, să mă opresc și să aștept, să văd ce-o să se întâmple.

Continue Reading