Șapte mărturisiri din viața petrecută în 2017

* 2017 a fost un an în care am intrat plină de răni, dar cu mult curaj și cu decizii care aveau să-mi aducă o parte de vindecare.

* 2017 a fost un an al singurătății depline – în care, contrar așteptărilor, nu am fost nicio clipă singură.

* 2017 a fost un an ce mi-a scos din program parolele și viețile private ale altora – și mi-a oferit acces la parolele mele către suflet și minte, către Dumnezeu și către viață.

La Muzeul Traditional al Vaii Tiblesului - Bistrita Nasaud
Foto: Oana Nechifor

* 2017 a fost un an în care am renunțat în mare parte la a vedea oamenii din perspectiva în care aveau putere să-mi facă rău și să mă întristeze.

Continue Reading

Un final şi un bilanţ

Ne-am învăţat să ne facem, mereu, la final de an, o socoteală. Să punem, într-o balanţă, bune şi rele şi să le privim cum atârnă. Să suflăm peste bune, să le înmulţim şi să le trecem pragul următorului an. Să ne încruntăm la rele şi să încercăm să le punem piedică pentru viitor. Apoi… punct. De multe ori, până la încheierea următorului an, abia mai avem timp să respirăm. Să gândim… să facem un bilanţ… cu atât mai puţin.

E trist să descoperi, la sfârşitul lui decembrie, că ai eşecuri pe plus. Sau, oricum, mai multe decât se estimase. În acelaşi timp, e comod ca descoperirea asta să existe doar o dată în an. Mai ales că se ataşează la ea multele planuri de viitor, care îndulcesc, parcă… imaginea noastră un pic şifonată.

Eu, una, vreau să încetez să mă mai amăgesc!

Continue Reading

Ați dăruit îngerilor Globuri cu suflet!

Campania Globuri cu suflet pentru îngeri s-a încheiat la sfârşitul anului trecut. Practic. Teoretic, mai e mult de muncă, până voi reuși să adun la un loc firave mulțumiri, imagini, gânduri, lacrimi și bucurii, emoții… Măcar atât vă datorez, după toată implicarea de care ați dat dovadă. Știu că știți, știu că mulți dintre voi, în modestia voastră, nici nu vreți să mai auziți asta – dar, nu mă pot abține: sunteți minunați! Nu știu ce m-aș face fără voi – și, mai ales, nu știu ce s-ar face atâția și atâția copii fără voi!

Eu… ca la începutul fiecărei campanii, îmi propusesem să fac ceva… mai ușor! Aparent, numărul mic de copii și de familii chiar asta și însemna. Însă, n-am mai pus la socoteală distanțele dintre un sat și celălat, nici noii beneficiari, apăruți pe parcurs. Am îndrăznit chiar să vă exclud pe voi din plan… uitând că voi, prin tot sprijinul pe care îl acordați, nu vreți mai ușor – ci, mai bine! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc că mi-ați dat de treabă, că mi-ați amintit că în campanii luptăm pentru zâmbete! Recunosc, de fiecare dată, zâmbetele de la final au reușit să șteargă toți nervii, toate grijile, toate nopțile nedormite, toate calculele aiuritoare!

cadouri per total

Continue Reading

Aţi dat Lumină lui Dorinel!

Aşa cum am spus în repetate rânduri, campaniile de pe Şapte pietre nu se derulează cu scopul de a face tot/ orice sau peste puterile noastre. Sunt prea mică pentru gânduri din astea – dar, am prieteni buni, care mă pot ajuta să urnesc vise din loc. Astfel, împreună, reuşim să aducem o fărâmă de sprijin, de zâmbet şi de încredere. O fărâmă din marele tot. Faptul că astăzi anunţ finalul în cadrul campaniei Să-i dăm Lumină lui Dorinel! nu înseamnă, deloc, că sfârşitul este aici. O dovedesc alte şi alte acţiuni de pe blog, în care am ţinut aproape de copii aduşi, cândva, sub lumina reflectoarelor. Apoi, conturile mamei, în care puteţi să-l ajutaţi pe Dorinel, rămân deschise. Iar speranţa şi credinţa ne duc până departe, până în ziua în care micuţul ce ni s-a lipit de suflet va putea să vadă chipurile celor dragi ai lui!

Punem, deci, punct. Iar alţii vor începe o nouă propoziţie. În punctul nostru se cuvine să aduc nişte mulţumiri. Sfântului Didim cel Orb, ocrotitor al campaniei şi vouă – OAMENI în fiecare zi!

Continue Reading