MagicHOME – împreună, pentru părinții copiilor bolnavi de cancer!

M-am tot uitat la oamenii care se așază pe scaunul groazei. Îi privesc două secunde și deja mi se umezesc ochii. Nu-s acolo… da-s acolo, cu ei. Și tot nu-s acolo, căci nici ei nu-s acolo complet – ci doar în cadrul unei campanii, pentru câteva ore. Plâng! Habar n-am ce simt și cum mai simt părinții copiilor bolnavi de cancer care locuiesc pe un scaun… Eu sunt sfâșiată doar privind contextul… – însă cei ce sunt „îmbrățișați” de context, de boală și de spaimă… oare cum își mai cară sufletul?

Dumnezeule… inima și gândul îmi fug la Alexandra. La primul copil pentru care am inițiat vreodată o campanie umanitară pe blog. Primul copil pentru care ne-am unit în fapte bune și pentru care am plâns apoi, amar, la despărțire… Pe Alexandra mi-o amintesc tristă, pentru că-și pierduse părul. Pe Alexandra mi-o amintesc zâmbind, când i-am arătat o poză cu prunca mea: „Uite, Maria a auzit că nu mai ai păr, dar că ești încă foarte frumoasă! Și-a vrut să fie și ea la fel ca tine, așa că a renunțat la părul ei drag și creț!”.

Continue Reading

Vlad va fugări cancerul!

În România, 60.000 de oameni sunt diagnosticați cu cancer în fiecare an, dar numai 5% dintre ei primesc îngrijire paliativă. Datele astea îți strâng inima și te scot, cumva, din zona de confort. Din garanția copilărească pe care ne-o oferim, aceea că… mie nu mi se poate întâmpla nimic rău. Acum, e adevărat că nu putem trăi cu drobul de sare deasupra capului, dar nici să stăm cu mâinile în sân parcă nu-i o soluție. De aceea, e nevoie să ne rugăm continuu pentru sănătate. Și să mulțumim pentru sănătate, făcându-ne altora de folos!
În tot acest context, gestul lui Vlad Iftime m-a impresionat mult.

Continue Reading