Cum am primit una peste nasul în vânt

În seara asta, în drum spre casă m-am amuzat un pic de un tip. Se oprise la trecerea de pietoni, lângă mine – și avea tot capul, privirea și, implicit, nasul pe sus. Dar nu a aroganță, ci așa erau el și starea lui de moment. Și da, chiar era comic!

Fără să mă gândesc prea mult, am început să-mi analizez poziția propriului nas. Una deloc în jos, dar nici foarte în sus – cam pe-acolo cât să pot privi oamenii în ochi. Mda… ce să zic…

Continue Reading

Inferioritate și superioritate – născuți din comparație

Uite, ceilalți copii sunt cuminți – tu de ce nu poți sta locului?! Colegii tăi au luat „excelent”, tu de ce ai luat NUMAI „minus foarte bine”?!

Comparațiile astea numite generic… „educație”… ajung să-i pună pe cei mici în niște competiții imaginare și extrem de periculoase pentru dezvoltarea lor și pentru felul în care învață să-i privească pe cei din jur. O reușită personală și o bucurie de suflet se transformă, apoi, într-un motiv de mândrie prin comparație. În aroganță, în superioritate, în judecare a aproapelui.

studiu la inaltime

Credem că suntem mai buni sau că putem crește copii mai buni decât

Continue Reading

Şi românii altfel au talent

Îmi plac, mereu, momentele în care talentul bate… faţa! Îmi place să descopăr oameni care, prin talentul lor, reuşesc să zdobească bariere. Îmi plac surprizele frumoase, în aceeaşi măsură în care îmi displac rânjetele mizerabile şi aroganţa.

E un fel de vorbă nescrisă, dar cunoscută. Dacă eşti urât, ciudat, altfel – eşti considerat, automat, şi prost, măscărici, patetic. Văzându-i pe frumoşi, pe buni şi pe deştepţi cum privesc de sus, cu greaţă maximă, uneori mi se face milă. Şi frică. Îmi imaginez cum omul, pus singur pe scenă, împotriva curentului, va fi făcut terci. Huiduieli, vorbe aruncate aiurea, privire cu juma’ de ochi… dispreţ – toate armele sunt pregătite! De fapt, unele dintre ele sunt şi folosite, cât de mult se poate, chiar înainte de a se da startul!

Continue Reading

Vanzare bilingva in centrul Iasului

Am trecut prin Piata Unirii unde, in aceste zile, s-a desfasurat Campionatul National de Gatit in Aer Liber.
Pe margine, erau comercianti care imbiau la scos portofelul, platit si halit. Nu stiu cat s-a inghesuit lumea la altele, dar la colaci secuiesti [kürtös kalács] era, ca de obicei, coada.
Ce-i al lor, e a lor! Sunt buni colacii astia si-mi plac, cumpar si savurez.
Dar, in seara asta, m-am infuriat! Nu le-am inteles gestul. Acela de a veni sa vanda in inima Moldovei si de a pune o hartie bilingva, pentru a enumera: nuca, rahat, scortisoara…
O fi o aroganta in stilul promovat de Radio Zu sau, pur si simplu, nesimtire suta-n mie?

Continue Reading