Telekom și telekom(unicarea). Factura, cât e factura?

În loc de factura pe luna mai, primesc pe 31 mai un sms care-mi spunea: Factura dumneavoastră va fi emisă în curând. În această perioadă nu vor fi percepute penalizări, iar data scadentă va fi modificată corespunzător. Vă mulțumim pentru înțelegere.

I-am înțeles pe oameni. Oricând tehnica cea de toate zilele ne poate da rateuri și… ce să facem, depindem de ea. Am așteptat, totuși, un mesaj cu suma pe care trebuie s-o dau. La finalul lui iunie, am zis:

Continue Reading

Angajatorlâcuri și tristeți

Ieri… cineva mi-a amintit ceva. O fază cu angajați… și cu angajatori. Cu angajați care, doar în exagerat de mică măsură pleacă de la anume angajatori în relații ok. Și cu angajatori care nu uită să rostească amenințarea: Nimeni nu te va mai angaja în veci! Voi avea eu grijă de asta! Și cu alte bălăcăreli simpatice

Aș spune că niciodată n-aș suporta așa ceva – și că niciodată nu m-aș preta la un scenariu de genul ăsta… dacă nu aș fi fost deja pățită. O dată. Suficient cât să știu că nimeni nu e scutit de noroi. Și, că oricând poți fi protagonist într-un film prost.

Continue Reading

Despre creşterea copiilor

Citesc şi recitesc fragmentul acesta de zeci de ori. Şi-mi place! Şi cred în tot ceea ce-i spus aici. Şi… totuşi, mă întreb… oare voi fi capabilă să pun în practică…? Nu doar azi… nu doar mâine… ci întotdeauna!? Îmi doresc. Şi-am să mă străduiesc. Şi-am să mă rog să pot.

„Pune deci  numaidecât copilului  lege ca să nu ocărască pe nimeni, să nu hulească pe nimeni, să nu se jure, să nu înjure, să nu se bată. Când îl vezi că-ţi calcă legea, pedepseşte-l, uneori printr-o căutătură aspră şi severă, alteori prin cuvinte usturătoare, iar alteori, prin cuvinte de mustrare; deşteaptă-i uneori ambiţia prin cuvinte măgulitoare de a fi mai bun decât alţii, alteori făgăduieşte-i răsplată pentru o purtare bună.

Nu-l bate mereu şi fără socoteală, ca să nu-l obişnuieşti să fie crescut prin bătaie.

Continue Reading

Te las şi mă duc la un alt copil!

De multe ori, mi-a fost dat sa aud cum părinţii îşi ameninţă copiii: Dacă nu vii acum, te las şi plec la un alt copil, mai cuminte! sau Nu-i nimic, mă duc la un alt copil, pe care o să-l iubesc mult!
Fazele astea mă cutremură. E adevărat că, pe moment, ameninţările îşi au efectul dorit. Copiii renunţă la obrăznicii şi vin în fuga mare la mamă sau la tată. Au ochii în lacrimi şi promit că o să meargă de mână şi-or să fie sfinţi.

Continue Reading

Te bate nenea!

Afara, copilasii sunt atrasi de multe. De jucariile altora, de flori ce pot fi smulse, de copacei de care sa se agate. De tot ce straluceste si e de pe jos, de tot ce stiu ca „Nu e voie!”.
Cum ajungem noi sa le dam voie sau sa-i facem sa inteleaga ca pe bune nu e voie, asta e o alta poveste.

Acum cateva zile, am asistat la urmatoarea secventa:
O femeie si un baietel de vreo 2-3 ani, la plimbare. Copilul a ochit un pui de copac, s-a indreptat urgent spre el, l-a apucat intr-o imbratisare barbateasca si a inceput sa traga. Mama lui s-a apropiat si i-a spus: „Nu rupe copacul, ca te bate nenea!”
I-a spus asta… si i-a repetat… de macar cinci ori. Iar copilului ii pasa atat de mult, incat bietul copacel era indoit si smotocit, vai de steaua lui!

Continue Reading