• Pentru minte,  Pentru suflet

    Cu mască și nas de Rudolf. Micile-mari minuni din vreme de pandemie

    De ceva timp, am început să lăcrimez mai des. Simt miros înțepător – dezinfectanți din magazine ori de la spălătura străzilor, dar și mirosuri mai naturale… – și, hop!, încep să bocesc pe sub mască. O plăcere! Scot șervețele, șterg mâini, scot alte șervețele, șterg ochii… se rezolvă. Că nu-s prea mofturoasă de felul meu.

    Zilele trecute, însă, după o tură din asta de plâns, când am dat masca jos aveam nasul roșu ca al lui Rudolf. Ups! M-am cam speriat! Mă ustura, interior, exterior, iar partea estetică – total inestetică! –  era cea mai nesemnificativă. Va fi jale dacă încep să dezvolt vreo alergie, mi-am zis…

    A trecut momentul. Dar au venit noi zile. Cinci minute de purtat mască – rezultat roșu și dureros. Roșul trecea, nasul în continuare se… simțea.

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Aşa sunt uitaţi prietenii?!

    Era s-o păţesc şi eu, la fel ca bătrânul Nicolae. De fapt, într-un fel, am păţit-o deja. Deşi astă noapte, înainte de a mă culca, am citit acatistul Sfântului Ioan Rusul, nu am conştientizat că astăzi este chiar ziua lui! 27 mai!!! Ideea de duminică şi de sărbătoare, în general – mi-a şters puţin din minte aniversarea prietenului meu. Mi-e ruşine, dar mă şi bucur că, prin intermediul Andreei mi-am amintit şi nu a trecut ziua de tot. Mulţumesc!

    Citindu-i  acatistul, după toate discuţiile pe care le-a provocat postarea cu bibliile baptiste – am conştientizat, din nou, cât de mare şi de puternică poate fi credinţa ortodoxă! Sfântul Ioan Rusul este un model pentru noi toţi! El a îndurat multe pentru Hristos, dar nu s-a clintit din convingerile lui! A fost un un reper important, inclusiv pentru turci!

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Cum am mai cunoscut un sfânt

    Cum am mai cunoscut un sfânt? La nevoie… bineînțeles…

    Alăptam de aproape cinci luni și n-am avut niciodată probleme. La început, unele femei se cam chinuie. Li se întăresc sânii și dor, se fac răni, bebe nu știe să-și ia lăpticul… eh, probleme de mămică. Probleme de care eu am fost ferită. Până într-o marți seara. După atâta timp, nu am crezut că era cazul să-mi mai fac griji. Totuși, pe mine abia atunci a început să mă chinuie ceva. Mă durea sânul drept și se întărise, dar am zis că se rezolvă totul la următoarea masă. N-a fost așa. Miercuri mi-a fost cam rău toată ziua și am avut febră mare. Puneam batiste înghețate, din congelator, și în două minute erau calde… Să mă așez pe partea dreaptă… mai bine nu!