Am fost plecată alături de colegii de la Doxologia într-un tur de forță. În două zile, Iași – Oradea – Iași. I-am explicat înainte Mariei mele de ce-o las singură cu bunicii: că urmează să-l întâlnesc pe Mihai Neșu, că el are să-mi povestească despre un super-proiect prin care ajută copilașii bolnăviori și despre un super-plan de extindere a proiectului. În acest context, i-am zis și cine este Mihai Neșu. În viziunea mea de adult stricat, am făcut o separare de planuri: am vorbit despre viața lui de dinainte de accidentare și despre viața de acum. La care Maria a exclamat: „Asta înseamnă să știi să continui ce ai început!”.
Două secunde am avut așa, o uimire-dezamăgire. Părea că nu prea a înțeles ce-i spusesem… Dar am avut prezența de spirit s-o întreb: „Cum adică? La ce te referi?”.
„Păi, da!”, mi-a răspuns. „Era o vedetă atunci când era sănătos. Și era o vedetă adevărată, un model pentru cei din jur. Acum continuă să fie o vedetă și un exemplu pentru noi! Necazurile și problemele de sănătate nu l-au scos din joc!”
Am îmbrățișat-o pe copilă și i-am dat dreptate. Acolo unde noi vedem „fractura”, cei mici văd mai în profunzime, iar înțelegerea pare firească. Așa este. Viața înseamnă continuitate, iar Mihai Neșu ne e, cu adevărat, o lecție.
Actualul Centru de recuperare pentru copii cu dizabilități neuromotorii Sfântul Nectarie are 200 de metri pătrați și ajută cu diverse terapii peste 100 de copii cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani. Iar listele de așteptare sunt lungi și apăsătoare…
Visul lui Mihai Neșu, visul Mariei-Iulia Băcăran – directorul executiv al Centrului, visul prietenilor Andreea și George Ogăraru, visul multor oameni de suflet este acela de a vedea creat Complexul de recuperare caritabil dedicat copiilor și tinerilor cu dizabilități.
