Cei care folosesc frecvent traseul Dacia – Copou stiu despre ce vorbesc. In Alexandru, la Minerva – deci dupa numai cateva statii – e deja marea buluceala. Pe de o parte, iti vine sa strigi la sofer si sa-l injuri, ca te duce ca pe o vita, la taiere. Pe de alta parte, cand esti grabit… tot lui ii multumesti. Bine ca te ia! Si te rogi sa nu se intample o tragedie pana la ajungerea ta la destinatie…

Azi m-am suit si eu intr-o conserva din asta. Nu am nici o pretentie sa mi se ofere un loc pe scaun. Multumesc lui Dumnezeu, ma simt bine si n-am nevoie sa ma fac ca lesin pentru a obtine mila. Dar cand vad pe unii ca se suie, la propriu, pe mine, comentez. Si-mi fac loc ca sa respiram, cat de cat, si eu, si burta. Am protestat, am facut loc si totul era ok. Apoi a inceput amuzamentul.

De la Gara, o tanti maaare, din spatele masinii, a inceput sa se indrepte spre fata, pregatita sa sara parca din mers. „Coborati pe Independentei? Coborati pe Independentei?” Si dadea din coate, si strivea oamenii din picioare, dar si pe cei de pe scaune. Hei, tanti, mai sunt doua statii! Potoleste-te! Toata lumea gandea asta… nimeni nu-i spunea nimic. M-am facut micuta cand a trecut pe langa mine si am incercat sa ma preling pe langa un scaun, ca sa nu raman lipita de el. Ceea ce nu a gandit tanti, e ca dintre oamenii pe care ii depasea ea, unii coborau in Piata Unirii. Adica, inainte de Independentei!!! Asa ca, la randul lor, omuletii au redepasit-o si au strivit picioare si nervi pe unde au trecut. Eu ajunsesem deja in spate… si priveam, uimita si amuzata la toata chifliceala care se petrecea in fata. Ok – ajungem si pe Independentei si coboara doamna.

In maxi au ramas mai mult tineri, studenti care, marea majoritate, se pregateau sa coboare la Universitate. Si s-au pregatit, domnule! Adica… de undeva de pe langa BCU au inceput sa faca toti rand la usa. Oameni mai slabuti… dar la fel de grabiti ca si doamna cea plinuta de mai inainte. Cred ca dragul de scoala ii impinge la inghesuiala. Cred ca e o placere sado-maso… Oricare ar fi motivul, e peste puterile mele sa-l inteleg. Am coborat ultima din maxi si n-am pierdut nimic fata de primul care a pus piciorul pe asfalt. Si am mai lasat in masina doar vreo trei persoane, fericite probabil ca, in sfarsit, vor calatori cu aer, cu decenta, cu ceva mai multa libertate in miscare.