• Umanitar

    Umanitar – Impreuna pentru George!

    20.000 de euro este o suma mare. Dar nu un capat de tara. Unii isi permit sa cheltuie atat, si chiar mai mult, doar pentru a-si satisface niste capricii de moment. Unii au in cont valori la care noi nici cu gandul nu gandim. Iar unii nu au deloc. Cand 20.000 de euro inseamna sansa de recuperare pentru un copil – pare putin. Si totusi, atat de greu este pentru o familie obisnuita sa adune cent cu cent!

    George Catalin Ilief este un copilas de 10 ani care risca sa-si petreaca toata viata in scaunul cu rotile. In 2009, in prima zi a anului, o masina l-a accidentat pe Splai Bahlui. A fost in coma. Apoi a stat o luna in spital. Au inceput tratamentele de recuperare…
    Este diagnosticat cu cu paraplegie flasca la nivelul membrelor inferioare si traumatism madular sever la nivelul T1-T2. Singura lui sansa de recuperare este o operatie in China, la Clinica Beike Biotech, din orasul Shijiazhuang. Operatie care costa 20.000 de euro…
    Pana acum, colegii lui mai mari de la Scoala „Stefan Barsanescu” au reusit sa stranga 2.000 de lei. Pana la suma finala… hai sa punem mana de la mana!

    Toti cei care vor sa il ajute pe George sa isi recapete viata pot dona 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT, precum si ORICE ALTA SUMA in contul Asociatiei Crestin-Umanitare „Slujirea Vietii”.

     

    Datele necesare pentru a face aceasta donatie sunt: Asociatia Crestin-Umanitara „Slujirea Vietii”, cod fiscal 13.987.222, cont IBAN RO04 BRD E240SV08338972400, BRD filiala Iasi.

     

    De asemenea, se poate lua legatura cu:
    Irina Ilief, mama lui George, la telefon 0742944210 sau e-mail irinailief@yahoo.com
    Daniela Cadar, presedintele Asociatiei Crestin-Umanitare „Slujirea Vietii”, la telefon 0744253994 sau e-mail danielacadar@yahoo.com
    – profesor Simona Mihăiţă de la Scoala „Stefan Barsanescu”, la telefon: 0745114675
  • Haz de necaz,  Vorbe de duh

    Valoarea unui morcov

    Cat costa aproape doua kilograme de morcov?
    A. poate 92,43 de lei…
    B. poate 3,6 lei…
    C. poate 25,38 de lei…

    Raspunsul corect poate fi oricare dintre aceste trei variante! Cum? Simplu!
    In seara asta, dupa serviciu, am mers cu George in Carrefour, sa facem cateva cumparaturi. Din putin in putin, cosul nostru s-a cam umplut. Am zis, la un moment dat, ca am depasit 200 de lei, apoi 250. Cand am ajuns la casa ni s-au cerut 363,21 lei.

  • Uncategorized

    Ma doare-n deget…

    Azi mi-a fost „capsat” degetul – pentru o analiza.
    Mi-au fost intepate si doua vene.
    Rezultat: ma doare degetul!
    Nu e o durere insuportabila, dar ma jeneaza. Mi-am dat, astfel, seama cat de important este aratatorul de la mana stanga:) Impreuna cu restul degetelor (si cu alte parti ale corpului) ma ajuta la mancat, tastat, condus, incheiat la haina si chiar la apasat butonul de la lift! Exemplele pot continua.
    Micul meu moment de durere a fost si un moment de meditatie. Deci sunt bune si durerile la ceva! Sa realizezi… sa te bucuri cand esti ok… si sa nu uiti sa mai multumesti din cand in cand…
  • Ale tinereţii valuri,  Evenimentul,  Maria-Paula

    Povestiri din pantecul mamei

    *** In tineretea mea scriam la o pagina pentru liceeni – Forever Young – din ziarul Evenimentul. Erau niste compunerici care, saptamanal, trebuiau sa se muleze pe o anume tema.
    Intr-o sambata – 9 martie 2002, deci acum fix 8 ani, eu scriam povestiri din pantecul mamei. Acum lucrez pe bune la Evenimentul. Si tot acum, cineva povesteste pe bune din pantecelul meu. Ce-o spune bebe… nu stiu. Sa vedem ce spunea bebe din 2002, sub semnatura Andei Epure 🙂

    E caldut si bine aici. Desi e un spatiu relativ restrans, nu se poate compara cu o carcera. Primesti zi de zi noi informatii, cunosti lumea, ti se da papa buna si ai lumina, daruita de dragostea celor din jur. Ei nu te cunosc, in schimb, tu ai noua luni la dispozitie sa-ti formezi o parere. Recunosti deja vocea mamei, care te alinta si mangaierile sfioase ale tatalui, care se poarta cu tine de parca ai fi un bibelou. La inceput esti mic, mic de tot, dar cu timpul te formezi. Se intampla cateodata sa imparti locul cald si luminos cu un vecin si atunci chiar nu poti spune ca te plictisesti. Nu mai e nevoie sa mergi cu mama prin parc, ca sa te intalnesti cu alti “cangurasi”. Cand mai cresti si te acomodezi cu locul, devii putin dezorientat. Nu stii cum iti va fi lumea de afara. Ai ascultat nenumarate variante, dar care va fi viata ta? Si atunci incepi sa te framanti, sa te rasucesti si incepi sa auzi adesea: “A miscat!”, dupa ce iti izbesti picioarele a nerabdare. Vei fi insa mangaiat si laudat, si iar devii confuz. Adica, de ce te felicita? Ei, oamenii astia mari sunt destul de greu de inteles!
    Daca esti mai incapatanat, ori iesi prea devreme, ori te lasi asteptat. […] Sincer, eu nu stiu cum ar fi mai bine, sa ma nasc, sau nu? Scuzati, trebuie sa intrerup aici povestirea, ca aud multa zarva in jurul meu. Cica s-a rupt apa! Asta o fi un fel de inundatie?

  • Uncategorized

    Curatenie printre amintiri

    Astazi am intrat printre hartoage. Am sortat, am pastrat, am aruncat. O noua incercare de a mai elibera camera. O noua tentativa de a mai scoate de prin birou, de pe langa birou, de pe etajere… Alti saci dusi spre gunoi si ore intregi ghemuita… recitind ganduri. Mi-am dat seama ca scriu dintotdeauna. Stangaci, intepat, comic, de neinteles, cu suflet, cu patima, cu drag… Mi-am regasit articole pe care le scriam, in timpul liceului, la Flacara Iasului si (coincidenta sau nu) la Evenimentul – la pagina Forever Young… Ce vremuri!
    Am regasit articole din facultate – de la Opinia Studenteasca. Am recitit editiile speciale, de la moartea Alexandrei, de la incheierea celor patru ani…
    Am retrait fiecare moment. Am zambit. M-am emotionat. Mi-au dat lacrimile si am simtit ca mi se face pielea de gaina. Am pastrat atatea amintiri! Printre ele s-a asezat praful. Azi am facut o selectie. Niciodata n-o sa-mi pot arunca toata viata la gunoi. Dar trebuie sa fac loc viitorului. In cateva luni, camera va avea un nou aspect. In locul biroului va trona un patut. Iar amintirile vor zambi si ele, complice, din coltul unui raft si dintr-un colt de suflet…