Orasul trist

In orasul trist
Luminile s-au stins.
Viata e grea
Si lumea este rea.

Mai tineti minte versurile de la Genius? Sau ii mai tineti minte pe cei de la Genius? Eram fana lor in tinerete si le cantam toate melodiile, iar „Orasul trist” era una dintre preferatele mele – in ciuda tristetii orasului…
Mi-am amintit aceste versuri in plimbarile din ultimele seri prin oras. M-am plimbat si am cautat lumina. Suntem deja in ziua a zecea a lunii decembrie, aproape in al 12-lea ceas, vine Mos Craciun si nu s-au aprins luminile peste tot. In Alexandu, din pacate, mai bine nu se aprindeau deloc – ca nu mi-e foarte drag sa le vad si nu ma fac deloc sa ma simt acasa. In Copou e parte de mult mai mult bun gust si imi place. Dar in Centru, pe Independentei, in Tudor si in multe alte zone… e mai intuneric decat intunericul – cu atat mai mult cu cat acele ornamente menite sa faca lumina zac agatate in bezna de o luna.
Poate ca sunt somere si ele, la fel ca multi alti someri, la care se adauga zilnic noi someri… Sa fie criza de vina? O fi… Sper doar ca din economia la beculete sa nu-si faca altii proviziile de sarbatori prin mall-uri.

Continue Reading

Cadouri pentru suflet

Astazi Mos Nicolae ne-a dat papucii. Adica ne-a adus papucei in dar care, la randul lor, au fost plini de bunatati. Trei perechi noi de incaltari pentru sot, sotie si cumnatica. O familie fericita si… incaltata!

Pe langa toate cele lumesti Mosul nostru ne-a adus zambet, dragoste multa si liniste. Ce-ti poti dori mai mult? Iubitul meu si-a sarbatorit astazi si ziua numelui. Desi noi il strigam George, avem mare pretuire pentru protectorul lui, al nostru – Sfantul Nicolae. E un sfant de-al casei, alaturi de Fecioara Maria, Sfintii Imparati Constantin si Elena, Sfantul Stefan, Sfintii Mihail si Gavril, Sfantul Gheorghe, Sfanta Parascheva, Sfantul Nectarie. Cred ca lista ar putea continua, si tot nu i-as aminti pe toti prietenii nostri. In plus… insiruirea implica, fara voia noastra, o anumita ordine inexistenta in realitate. Toti sunt foarte importanti si fara termen de comparatie.

Continue Reading

1 Decembrie 1918

Prefer sa vorbesc despre 1 Decembrie 1918 decat despre 1 Decembrie 2008. Despre oamenii de atunci, despre romanii de atunci.

Atunci, 1228 de delegati si peste 100.000 de persoane aflate la Adunarea Nationala de la Alba Iulia s-au bucurat impreuna. Romania se intregea. Transilvania, Banatul si Tara Ungureasca deveneau parte din Romania, alaturi de Basarabia (27 martie 1918) si Bucovina (15/28 noiembrie 1918).

Astazi, 1 Decembrie a fost doar o zi libera. A nimerit luni, deci perfect – week-end prelungit. Afara, destul de frig. Cabana Plapumioara era mai calduroasa, iar televizorul a devenit cel mai bun prieten. Emisiuni de tot rasul, personaje care mai de care mai demne pentru a reprezenta Romania…

Continue Reading

(Re)imblogata…

Am lipsit mult. Nu cred ca i-a fost cuiva dor de mine. Totusi revin. Pentru a disparea mai apoi sau, cine stie? Poate pentru a spune ceva interesant.
Ce-am facut in perioada asta? Multe. Si nimic. Am deschis gura si am spus la fiecare in parte ce ma deranjeaza. Am avut perioadele mele de glorie si de caderi. Am umblat hai-hui prin tara cu serviciul. Mi-am dat demisia. Am somat. Am creat.

Continue Reading

Capse capsate

Dupa o saptamana in care n-am mai avut timp de blog, nici macar de mine, astazi a aparut sclipirea care sa ma faca sa scriu din nou.

Eee, nici c-ar fi descoperirea descoperirilor sau o chestiune prea intelectualiceasca….

Dar m-am amuzat! Trebuie sa ne mai gasim timp sa radem si la serviciu. Sa radem de noi.

Eram grabita, capsatorul nu mai avea capse, eu nu mai aveam capse. Pana aici, nimic anormal.

Continue Reading

O vacanta fara de sfarsit

Cinci zile de concediu si doua week-end-uri. In total noua zile libere! Mai mult decat sapte, mai putin decat o vesnicie.
Noua zile in care am profitat din plin de fiecare moment. Opt zile in care am neglijat complet calculatorul si implicit un blog abia nascut. Calculatorul in sine nu mi-a lipsit deloc, in schimb blogul, da
Continue Reading

Pe vremea mea

Prima data cand am folosit aceasta expresie eram la sfarsitul clasei a X-a. Am fost surprinsa cand m-am auzit. O vorba a parintilor si a bunicilor nostri in gura unei copile de 16-17 ani. Dar eram atat de revoltata! Cu adevarat, pe vremea mea era altfel! Era bun-simt, era inocenta, era bucurie, era copilarie.

Continue Reading