Preasfintiti chemati la Domnul

Saptamana Luminata. Doua zile consecutiv, doua sarbatori mari – si doi mari episcopi chemati la Domnul.
Ieri a murit Preasfintitul Damaschin, episcopul Sloboziei si Calarasilor.
Astazi i-a urmat Preasfinitul Ioachim, Episcopul Husilor. De acesta din urma suntem mai legati. Ioachim Mares s-a nascut la Magiresti, Bacau, si a fost coleg la scoala din sat cu bunicii lui George. Din 1996 a fost episcop la Husi, orasul bunicilor mei.
Si Preasfintitul Damaschin, si Preasfintitul Ioachim au fost oameni care in tinerete au cunoscut viata de familie si care n-au uitat sa pretuiasca misiunea preotului casatorit nici dupa ce au devenit monahi si, implicit, episcopi.
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Continue Reading

III. La baraj

Apoi am coborat la baraj. Barajul Izvorul Muntelui are inaltimea maxima de 127 de metri, grosimea la baza de 119 metri si lungimea de 435 de metri. Este al treilea dintre cele mai inalte baraje din Romania si al noualea baraj de greutate, ca inaltime, din Europa. A fost executat intre anii 1950 si 1960. Cata munca! Ce spendoare! Iar vederea este absolut fascinanta!

Citeste si:
*** I. Dor de duca
*** II. La picnic
*** IV. Aventuri in orasul Bicaz
*** V. De la Bicaz spre Lacu Rosu
*** VI. Lacu Rosu
*** VII. In locuri sfinte

Continue Reading

II. La picnic

Miercuri dimineata m-am trezit cu floricele proaspat culese si cu un zambet.
M-am spalat, m-am pieptanat… funda rosie nu mi-am pus… si am fost gata de papa. Dar pentru ca in camera ar fi fost prea banal, George m-a invitat la picnic. Am urcat cateva sute de metri de la motel si-am ajuns intr-o particica de rai. Avem o tara tare frumoasa! Acolo am mancat si am sorbit din frumusetile ce ne inconjurau. Frumoase poze, nu? Frumos peisaj! Tot sa mananci in natura! Numai sa culegi si resturile dupa tine! E de-a dreptul sfasietor ca in tot acest context sa fii ingropat in gunoaie. Nu-mi place deloc vorba aceea – Romania e ok, pacat ca-i locuita – dar cand am vazut cata mizerie exista in raiul oamenilor, mi-a fost rusine fata de pamantul pe care-l calcam.

Aceasta poza este doar una dintre cele pe care le-am facut pe parcursul zilei. O poza de constientizare… si in acelasi timp o poza ce nu va putea fi marita – in semn de protest.

 

Citeste si:
*** I. Dor de duca
*** III. La baraj
*** IV. Aventuri in orasul Bicaz
*** V. De la Bicaz spre Lacu Rosu
*** VI. Lacu Rosu
*** VII. In locuri sfinte

Continue Reading

I. Dor de duca

Marti seara a venit George acasa, m-a luat de-o aripa si-am zburat impreuna spre zari albastre.
Poate am vrut sa sarbatorim Pastele, sau Sfantul Gheorghe (La multi ani, iubitule!), sau 1 mai cu anticipatie. Sau poate ca nu am vrut nimic. Doar sa evadam. Si, ca niste scapati de acasa ce eram, am plecat fara sa stim exact unde. Ieseam cu masina din Iasi, dar nu aveam habar incotro ne indreptam. Ne-au insotit un rucsacel cu haine, o sacosa cu de-ale gurii si neaparat aparatul de fotografiat!
Intr-un final, am poposit la Motel Cristina. Mai exact, la 7 km de Bicaz, in drumul spre Poiana Largului. Acolo ne-am petrecut noaptea, iar ziua urmatoare (adica ieri) am fost turisti. Am vazut locuri frumoase. M-au bucurat multe, m-au intristat multe. Am facut poze la greu si ne-am intors acasa plini de energie.
Despre toate acestea, in episoadele ce vor urma.

 

Citeste si:
*** II. La picnic
*** III. La baraj
*** IV. Aventuri in orasul Bicaz
*** V. De la Bicaz spre Lacu Rosu
*** VI. Lacu Rosu
*** VII. In locuri sfinte

Continue Reading

De vorba cu praful

carti - biblioteca

– De unde vii?
– De pretutindeni.
– Si unde te duci, atunci cand te duci?
– Cu jumatate de metru mai departe.
– Mai incolo nu poti zbura?
– Ba da, dar nu ar avea niciun haz.
– ?!
– Imi place sa privesc.
– !?
– Sa privesc cum te chinui, cum muncesti, cum crezi ca poti scapa de mine.
– Pai pot scapa! zic eu, si sterg furioasa oglinda.

Praful se rostogoleste de ras pe televizor.

Continue Reading