Revenirea stapanului

Aproape o saptamana biroul meu a fost gol si plangacios.
Radiatiile n-au mai venit decat de la televizor. Ceva lipsea. Camera era mai aerisita, dar totusi privata de un membru important al familiei noastre.
In seara asta, calcul s-a intors fericit si sanatos acasa!
Bine ai revenit! De-acum am din nou in ce-mi infige ochii ore intregi pe zi! Minunea si disperarea mea! Placerea si cosmarul meu!
Domnule calc, va iubesc!
Sluga dumneavoastra devotata,
Anda.
Continue Reading

Salata de lalele

1 mai a prins vremea in toane proaste. Cel putin la Iasi. Vantisor si destul de frig, dar nu atat de urat incat sa ne taie cheful de o iesire.
Si ne-am facut plinul de aer, de plimbare si de culoare in Parcul Copou. Lalelele ne-au salutat si s-au bucurat de vizita. Erau speriate, saracele, c-o sa se ofileasca de tot si eu n-o sa ma incumet sa le fac macar o poza.

(Am avut totusi noroc ca in parc se terminase circul politic cu mici, bere si baloane… rosii.)

Continue Reading

VII. In locuri sfinte

Iaca, am ajuns si la ultima piatra din aceasta calatorie. A saptea.
Nu am putut sa ne intoarcem in Iasi fara a vizita Manastirile Pangarati si Bistrita. Si am fi fost, cu adevarat, mai saraci sufleteste, daca nu ne abateam un pic din drum.
Prima data am poposit la Manastirea Pangarati. O adevarata bijuterie. Foarte frumos, liniste multa si o mireasma imbatatoare. O racla mare si multe sfinte moaste. Moaste ale Sfintilor Prunci ucisi de Irod, ale Sfintilor Cuviosi Parinti ucisi in Sinai, ale Sfantului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, ale Sfantului Cuvios Daniel… si insiruirea continua pana la 16.
Destul de aproape, Manastirea Bistrita ne astepta. Aici sunt, de asemenea, foarte multe moaste. In plus, o mare valoare o reprezinta si icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana – multe femei care nu ramaneau insarcinate s-au rugat Sfintei pentru ajutor si au devenit, in timp, mamici.
La Manastirea Bistrita sunt inmormantati, printre altii, Alexandru cel Bun si Doamna Ana, doi dintre copiii lui Stefan cel Mare (Alexandrel si Ana) si cronicarul Grigore Ureche.
Cultura si spiritualitate, istorie si credinta. Doua mici pietricele din intreaga bogatie pe care o avem. Doua noi descoperiri pentru sufletul nostru. Si nu avem viata pentru cate ar mai trebui sa cunoastem!

 

Citeste si:
*** I. Dor de duca
*** II. La picnic
*** III. La baraj
*** IV. Aventuri in orasul Bicaz
*** V. De la Bicaz spre Lacu Rosu
*** VI. Lacu Rosu

Continue Reading

VI. Lacu Rosu

Si cand ne bucuram mai mult de tara noastra draga am ajuns sa ne intrebam daca mai suntem in ea sau nu. Salutare! Romania? Aici noi! Care noi?…
Vanzatorii vorbeau intre ei ungureste, iar cand se apropia cineva intrebau zambitori, in romana – Cu ce va servim? Am mancat mici, sau mai corect spus, miccs.
Am privit lacul, ne-am odihnit si ne-am propus sa nu plecam suparati. Fiecare poate vorbi orice limba pofteste.
Dar! Un mare DAR! Sa nu uitam ca suntem in Romania, bine?

Citeste si:
*** I. Dor de duca
*** II. La picnic
*** III. La baraj
*** IV. Aventuri in orasul Bicaz
*** V. De la Bicaz spre Lacu Rosu
*** VII. In locuri sfinte

Continue Reading

V. De la Bicaz spre Lacu Rosu

In anul 2008 am trecut de multe ori pe acest drum – in delegatii – dar niciodata nu mi s-a parut mai frumos ca acum. Daca altadata mai inchideam ochii in serpentine si-mi infranam starea de rau, de data asta am tras pe nari cat de mult aer curat am putut si mi-am inundat privirea de minunatii.
Fiecare pietricica e un dar al naturii. Iar munca unor oameni care au facut pe acolo drum… e aproape de neinteles cand astazi nu mai suntem in stare nici sa astupam o groapa.

Citeste si:
*** I. Dor de duca
*** II. La picnic
*** III. La baraj
*** IV. Aventuri in orasul Bicaz
*** VI. Lacu Rosu
*** VII. In locuri sfinte

Continue Reading