VII. In locuri sfinte

Iaca, am ajuns si la ultima piatra din aceasta calatorie. A saptea.
Nu am putut sa ne intoarcem in Iasi fara a vizita Manastirile Pangarati si Bistrita. Si am fi fost, cu adevarat, mai saraci sufleteste, daca nu ne abateam un pic din drum.
Prima data am poposit la Manastirea Pangarati. O adevarata bijuterie. Foarte frumos, liniste multa si o mireasma imbatatoare. O racla mare si multe sfinte moaste. Moaste ale Sfintilor Prunci ucisi de Irod, ale Sfintilor Cuviosi Parinti ucisi in Sinai, ale Sfantului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, ale Sfantului Cuvios Daniel… si insiruirea continua pana la 16.
Destul de aproape, Manastirea Bistrita ne astepta. Aici sunt, de asemenea, foarte multe moaste. In plus, o mare valoare o reprezinta si icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana – multe femei care nu ramaneau insarcinate s-au rugat Sfintei pentru ajutor si au devenit, in timp, mamici.
La Manastirea Bistrita sunt inmormantati, printre altii, Alexandru cel Bun si Doamna Ana, doi dintre copiii lui Stefan cel Mare (Alexandrel si Ana) si cronicarul Grigore Ureche.
Cultura si spiritualitate, istorie si credinta. Doua mici pietricele din intreaga bogatie pe care o avem. Doua noi descoperiri pentru sufletul nostru. Si nu avem viata pentru cate ar mai trebui sa cunoastem!

 

Citeste si:
*** I. Dor de duca
*** II. La picnic
*** III. La baraj
*** IV. Aventuri in orasul Bicaz
*** V. De la Bicaz spre Lacu Rosu
*** VI. Lacu Rosu

Continue Reading

VI. Lacu Rosu

Si cand ne bucuram mai mult de tara noastra draga am ajuns sa ne intrebam daca mai suntem in ea sau nu. Salutare! Romania? Aici noi! Care noi?…
Vanzatorii vorbeau intre ei ungureste, iar cand se apropia cineva intrebau zambitori, in romana – Cu ce va servim? Am mancat mici, sau mai corect spus, miccs.
Am privit lacul, ne-am odihnit si ne-am propus sa nu plecam suparati. Fiecare poate vorbi orice limba pofteste.
Dar! Un mare DAR! Sa nu uitam ca suntem in Romania, bine?

Citeste si:
*** I. Dor de duca
*** II. La picnic
*** III. La baraj
*** IV. Aventuri in orasul Bicaz
*** V. De la Bicaz spre Lacu Rosu
*** VII. In locuri sfinte

Continue Reading

V. De la Bicaz spre Lacu Rosu

In anul 2008 am trecut de multe ori pe acest drum – in delegatii – dar niciodata nu mi s-a parut mai frumos ca acum. Daca altadata mai inchideam ochii in serpentine si-mi infranam starea de rau, de data asta am tras pe nari cat de mult aer curat am putut si mi-am inundat privirea de minunatii.
Fiecare pietricica e un dar al naturii. Iar munca unor oameni care au facut pe acolo drum… e aproape de neinteles cand astazi nu mai suntem in stare nici sa astupam o groapa.

Citeste si:
*** I. Dor de duca
*** II. La picnic
*** III. La baraj
*** IV. Aventuri in orasul Bicaz
*** VI. Lacu Rosu
*** VII. In locuri sfinte

Continue Reading

IV. Aventuri in orasul Bicaz

Fericiti si fermecati de toate minunatiile vazute, am coborat in oras. Am oprit masina aproape de o statie de autobuz. Vreo 15 oameni asteptau sa ajunga care incotro. Ne-am facut loc printre ei si am plecat la plimbare.
Imediat am dat de Muzeul de Istorie Naturala. Asta da noroc, am gandit, si am vrut sa intram. Ne-am izbit de o usa si de o sonerie. Am sunat. O doamna uimita cumva de vizita, ne-a anuntat ca muzeul este inchis pentru nu stiu ce motiv.
Ok. Pe partea cealalta, langa Primarie, tronau trei farmacii, foarte aproape una de alta. Cred ca lumea e tare bolnava pe aici…
Uite si o librarie! Sa intram, sa cumparam o brosura, ceva. Inauntru – vanzatoarea si inca o femeie. Intrebam ce-avem noi de intrebat, iar ele aproape ca nu busesc in ras. Erau atat de mirate! Un pliant despre Bicaz si imprejurimi???!!! Ok, ne spunem din nou. Dar ceva de vizitat pe aici avem? Ridica din umeri, dau din cap… realizeaza si ele ce Bicaz trist au.
Noi plecam debusolati spre masina si dam cu ochii de magazinul Adam&Eva.; Ok…
Ajungem in parcare – aceeasi 15 oameni asteaptau in continuare autobuzul.

Citeste si:
*** I. Dor de duca
*** II. La picnic
*** III. La baraj
*** V. De la Bicaz spre Lacu Rosu
*** VI. Lacu Rosu
*** VII. In locuri sfinte

Continue Reading

Preasfintiti chemati la Domnul

Saptamana Luminata. Doua zile consecutiv, doua sarbatori mari – si doi mari episcopi chemati la Domnul.
Ieri a murit Preasfintitul Damaschin, episcopul Sloboziei si Calarasilor.
Astazi i-a urmat Preasfinitul Ioachim, Episcopul Husilor. De acesta din urma suntem mai legati. Ioachim Mares s-a nascut la Magiresti, Bacau, si a fost coleg la scoala din sat cu bunicii lui George. Din 1996 a fost episcop la Husi, orasul bunicilor mei.
Si Preasfintitul Damaschin, si Preasfintitul Ioachim au fost oameni care in tinerete au cunoscut viata de familie si care n-au uitat sa pretuiasca misiunea preotului casatorit nici dupa ce au devenit monahi si, implicit, episcopi.
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Continue Reading

III. La baraj

Apoi am coborat la baraj. Barajul Izvorul Muntelui are inaltimea maxima de 127 de metri, grosimea la baza de 119 metri si lungimea de 435 de metri. Este al treilea dintre cele mai inalte baraje din Romania si al noualea baraj de greutate, ca inaltime, din Europa. A fost executat intre anii 1950 si 1960. Cata munca! Ce spendoare! Iar vederea este absolut fascinanta!

Citeste si:
*** I. Dor de duca
*** II. La picnic
*** IV. Aventuri in orasul Bicaz
*** V. De la Bicaz spre Lacu Rosu
*** VI. Lacu Rosu
*** VII. In locuri sfinte

Continue Reading