Ceva

As putea sa fiu carcotas. Dar nu vreau. Nu vreau sa comentez niciun aspect negativ al acestui week-end.
Un week-end de vara, in care Iasul a iesit din amorteala. Trei zile de miscare, agitatie, cultura si muzica buna.
Era nevoie de asa ceva – mai ales in vremuri in care se presupune ca orasul e gol.

Continue Reading

Cu dreptul… prin iarba

Ieri am urcat la Motel Bucium, sa admiram orasul de sus.
Si am admirat orasul… dar si mizeria, care era in imparatia ei. Cosurile de gunoi lipseau cu desavarsire. Nu acelasi lucru l-as putea spune despre pet-uri, doze de bere, pungi sau hartii.
Si, cum stateam noi acolo, uimiti de atata mizerie, se opreste o masina. Din ea se da jos o tanti cu o sacosa din care se vedeau tot felul de sticle si resturi de ambalaje. Se uita de jur imprejur… nu gaseste ceea ce cauta, trece pe langa noi, coboara un pic pe cararuie, in spatiul verde – si arunca punga in boscheti.

Continue Reading

Ce face caldura din om

Saptamana asta m-am perpelit de caldura si-am mai pus cinci straturi de bronz pe mine. Nici serile nu au fost mai prietenoase.
Nu mai suportam! Asa ca am cautat prin casa un loc in care sa ma adapostesc. Copaci umbrosi n-am gasit. Nici cascade. Si nici macar valurile marii nu mi-au incantat simturile. Dar, am gasit! Si dupa ce i-am speriat pe toti ai casei, dupa ce mi-au spus ca sunt nebuna si ca numai eu puteam sa fac asta… s-au obisnuit, saracii, cu ideea.

Continue Reading

Un an de la prima piatra

Pietricelele sarbatoresc astazi! Cele sapte pietre danseaza din buric, sufla in lumanari, fac glume si rememoreaza.
Sunt multe amintiri prin paginile acestui jurnal. Am pus mult suflet, un pic de umor, cateva flori, ceva cultura – si o parte din viata mea.
Un an cu bune si rele, un an in care feedback-ul s-a realizat mai mult pe mess. Mi s-a spus ca 7pietre poate crea dependenta si mi s-a multumit pentru anumite postari de constientizare. Unii mi-au reprosat pentru prea multe subiecte religioase. Apoi au revenit la ganduri mai bune.
Mi s-a atras mereu atentia cand nu mai scriam… ceea ce presupune ca macar o persoana, doua, trei, cinci, zece m-au citit.
Am incept acest blog din dor de a scrie… atunci cand ma indepartasem prea mult de jurnalism. Acum, la un an, sarbatoresc si cateva zile de la revenirea mea in mirajul presei.
Si mai sarbatoresc faptul ca in acest timp am devenit matusica lui Andrei Octavian si matusica de suflet a multor alti copilasi care s-au nascut sau care inca mai profita de locul cald din burtica mamicilor lor.
Un an de 7pietre. Un an plin de incercari, suisuri, coborasuri. Un an cu zambetul pe buze!
Si ca sa spun La multi ani, 7pietre!, trebuie mai intai sa-ti spun La multi ani tie!
Continue Reading