• Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Pretul unei ore fara de pret

    Am primit un mail din ala, ca multe altele, ce se trimit la toata lumea. E atat de real si de dramatic, incat indraznesc sa-i fac copy-paste.
    Si mai dramatic este faptul ca noi suntem foooarte departe de castigul a 50 de dolari pe ora si totusi, de multe ori, de voie, de nevoie, munca (sau joaca de-a munca, ori facutul ca muncim) ne acapareaza viata, in defavoarea copiilor si a celor dragi.

  • Haz de necaz,  Secvenţe

    La brat cu bagarea in seama

    * La ce te astepti, atunci cand cumperi pufuleti cu surprize, care se numesc Tom & Jery? Oare… la surprize cu cele doua peronaje? Un carton acolo, ceva, cat de mic… un motan… un soarece… Bazata pe gandirea mea logica, iau o punga. Gasesc in ea… o iconita! Ok, frumos – dar fara de inteles… Curiozitatea ma impinge sa mai cumpar o punga. De data asta, surpriza – un inel. Hmmm…

  • Pentru suflet

    25 martie – Buna Vestire

    Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face si Gavriil harul binevesteste.
    Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul, Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine!
    (Troparul Bunei Vestiri)
  • Şcoala părinţilor

    Mamica la inceput de drum – mici trucuri pentru zile mari

    Cunosc multe burtici. Retraiesc, cu ajutorul lor, emotii si clipe de vis! Zambesc cand primesc unele intrebari, ale caror raspunsuri le stiu, de acum, cu varf si indesat! Nevoia si timpul te invata. Dar, la inceput, eram la fel sau chiar mai nestiutoare. De aceea, m-am decis sa fac o listuta cu idei, sugestii, preturi, avantaje, dezavantaje… din experienta mea. Poate, cine stie, macar doua-trei lucruri vor fi cuiva utile.

  • Maria-Paula,  Şcoala părinţilor,  Te-Ve(de)

    Despre televizor, copii si reclame

    Problemele de spatiu, dorintele mele de informare si, uneori de a pierde vremea au facut ca, in aceste luni, Maria sa petreaca mult timp din zi cu televizorul deschis.
    De interzis sa se uite nu i-am interzis – era si greu de realizat. In schimb, am incercat s-o implic in activitati mai interesante pentru varsta ei. Astfel, televizorul face, acum, aproape parte din decor. Se uita spre el cand il deschid si cand se aud niste sunete mai ciudate. Cand e muzica populara vrea sa dansam, iar de adormit, adoarme pe muzica moderna.
    E invatata cu zgomotul lui si-l lasa sa vorbeasca in voie. Mai sunt si momente in care se uita la el, absorbita – dar atunci, problema se rezolva usor, din telecomanda.Am observat ca o atrag, in mod deosebit, reclamele in care sunt voci de copii. Am analizat-o atent. Urmatoarea reclama, de oameni mari, n-o mai intereseaza.

    Fascinata de-a dreptul e de melodia de la Kinder Pingui. Atunci, lasa orice si trece peste orice ca sa se uite. Daca e in premergator, face niste piruete pana spre birou, apoi isi lungeste gatul si priveste in sus, suuus de tot, pana pe dulap – unde e televizorul. Daca se joaca in patut, se intoarce sa vada.Socul mare a fost s-o vad cum sare din somn pentru reclama asta! Era asa, in curs de trezire, dar statea cu ochii inchisi, sa-si revina. Cand a inceput sa cante pinguinul buclucas, aproape ca a sarit in fund! Atunci, m-am enervat. Mi s-a parut prea de tot!

    Nu degeaba se spune ca reclamele ii subjuga pe copii si-i pun la cheltuiala pe parinti. Deocamdata, portofelul e in siguranta. Dar, s-a scurtat si timpul de pauza publicitara!

  • Hopa tropa prin oraş,  Pietre...

    Cum circula o stire

    Ieri, in jurul orei 15, am iesit la plimbare cu Maria. Nici n-am facut bine o tura de parc, ca ma suna cumnata-mea: „Sunteti bine?”. Intreba de noi, de George, pe unde suntem, care e cu masina… ca abia dupa aceea sa-mi povesteasca faptul ca in oras, la Fundatie, a avut loc un accident foarte grav, cu un tramvai, sase masini, un autobuz, cu un mort si raniti…
    Detaliile nu le mai povestesc, cred ca le-ati aflat cu totii, intre timp. Daca nu, puteti citi aici sau oriunde, cu o simpla cautare pe Google.
    Am inchis telefonul ingrozita. Mi se adeverise temerea! Nu am oprit niciodata, la acel semafor, pe linia de tramvai. Nu imi era frica de tramvai… dar, nu stiu… preferam sa nu il am in spatele meu – iar pentru acest motiv, am fost luata, de cateva ori, peste picior.
    Sa revin. Am inchis telefonul. Am facut cativa pasi, si aud langa mine: „Costica, ai aflat ce s-a intamplat cu un tramvai? Ma duc repede, sa vad stirile!”. Mai mergem putin. La o toneta, doua doamne vorbeau. „Cica l-au lasat franele! A intrat in sirul de masini ca intr-o piftie…. Doua fete se intorceau de la scoala: „Am auzit ca era un barbat mort sub tramvai!”.
    Pana sa ajungem acasa, stiam toate amanuntele cunoscute pana la acea ora. Parcul vuia. Stirea se raspandise cu repeziciune, din om in om, de la telefoanele primite de la cunoscuti, de la radiourile micute pe care le poarta batraneii cu ei sau de la cele din tonete…
    In sfarsit, se vorbea despre o stire adevarata si nu despre o barfa. Of, Doamne, cat mi-as fi dorit atunci sa aud barfe, zvonuri, minciuni!…
  • Umanitar

    Si TU poti sa-l ajuti pe Marian Teofan din Iasi!

    Obisnuiesc sa ma intorc la cazurile postate in categoria Umanitar si sa ma interesez ce s-a mai intamplat cu cei pe care i-am prezentat. Cum se simt, in ce faza a tratamentului sunt, cati banuti s-au strans.
    Sunt constienta ca sumele strandard, prezentate in fiecare situatie, sunt doar pentru marele pas si ca, dupa aceea, urmeaza alte cheltuieli. Asa ca, ma bucur cand vad ca se aduna bani peste masura, oferindu-se, astfel, sansa la Viata! In acelasi timp, sunt absolut convinsa ca tot ceea ce ramane, la final, este donat mai departe, pentru un alt caz disperat. Niciun parinte normal care a trecut printr-o nenorocire si si-a salvat copilul – sau nu – nu va profita, mai apoi, de banii stransi cu atata efort si cu atata daruire.

    Acum fix o luna, ceream Un ban pentru o viata – viata lui Marian Teofan!

    Pentru copilasul care are nevoie de macar 120.000 de mii de euro s-au strans, pana pe 15 martie, putin mai mult de 5.500 euro
    E trist, mai ales ca, punand mana de la mana, putem sa-l ajutam pe micul nostru iesean! Va rog, va implor sa ma ajutati si sa duceti mai departe povestea si necazul lui! Marian Teofan are nevoie de multa rugaciune, dar si de sprijin financiar! Banii de buzunar pe doua zile… nu sunt multi – dar, pic cu pic, il putem ajuta pe acest copil sa atinga varsta si idealurile noastre!
    Astazi, el are 11 luni si o boala cumplita: Leucemie Acuta Limfoblastica Congenitala cu celule precursoare B.
    Speranta lui este un transplant alogen in Italia, la spitalul San Matteo din Pavia. Costul acestui transplant este de 110.000 de Euro, la care se adauga costul cautarii unui donator in registru, care variaza intre 10.000 si 20.000 de Euro.

     

    Donatiile se fac la
    BRD Iasi – Agentia Poitiers
    Cont RON: RO53BRDE240SV65357502400
    Cont EURO: RO12BRDE240SV76503622400
    Cod SWIFT: BRDEROBU
    Titular: Grierosu Vasile

    Numar de teledon ROMTELECOM
    0900.900.086 – Apel 6 EURO
    Numarul de teledon este valabil in perioada 10.03.2011-31.05.2011

    Puteti lua legatura direct cu tatal lui Marian Teofan, preot Vasile Grierosu, la numarul de telefon 0727 828 561.

    Mai puteti citi si:
    http://bebemarian.wordpress.com/
    Un ban pentru o viata – viata lui Marian Teofan!