De la amăgire la dezamăgire, cu un pas mai aproape de fericire

Ce-i dezamăgirea, dacă nu un antidot la… amăgire?!

Dezamăgirea e precum rana aceea de cuțit pe care o faci, atunci când vrei să scoți veninul. Problema e că acum nu știai că te-a mușcat șarpele. Ești luat prin surprindere… și doare. Tare!

Mai ales că pare că-i vorba doar despre rană și atât. Dar era și amăgirea pe acolo. Demult. Numai că ea se afla în întuneric și în minciună.

Continue Reading

Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical

– Hei, ce ai cu femeile? Ar trebui să fii de partea lor! De ce le înfrunți?

– Le înfrunt?! Eu?! Dar eu iubesc femeile! 🙂 Și mi-s dragi de nu mai pot în calitatea lor supremă, de mame!

– Și-atunci? Ce te tot iei de ele pe Facebook?

– Nu mă iau de ele… Doar le vorbesc. Nu ești de partea femeilor numai mângâindu-le pe frunte. Ești de partea lor trezindu-le! Trezindu-te o dată cu ele! Conștientizând realitățile! Luptând pentru schimbare în bine, de la interior spre exterior. Nu ești de partea femeilor numai admirându-le rochiile și machiajul – ci și privindu-le în suflet, cu sufletul.

Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical
Foto: Andrei Prian

Ia să vedem… cum înfrunt eu femeile! 🙂

Continue Reading

Zece ani de Șapte pietre

Au trecut zece ani de când o fată și-a luat jocul preferat din copilărie și l-a transformat în blog.

Au trecut zece ani cu o scriere ici și cu una colo, cu alta dincolo… într-o ordine total dezordonată.

Au trecut zece ani de când fata și pietrele ei se iubesc și se părăsesc, merg la braț sau se cară în spate.

Au trecut zece ani de când porțile s-au deschis pentru cititorii în pietre

Continue Reading

Baba Anda și adolescenții – lecție (necerută) la ceas de seară

Aseară făceam un badminton cu prunca, în parc. În apropierea noastră, la o masă, s-au așezat patru fete și un băiat, adolescenți simpatici. Au început să joace cărți.

– Ce proastă ești!, a exclamat puștiul, la un moment dat.

Maria a căscat ochii mari și s-a întors spre el. Dar el și ele erau în lumea lor. Vorbeau și râdeau și, se vede treaba, lui îi plăcea să fie în vizorul amicelor sale.

– Să nu permiți nimănui să-ți vorbească așa!

Continue Reading

Despre ziua de luni, despre doruri și alte mărunțișuri minunate

E luni. Iar glumițelor de luni, specifice începutului de săptămână, oboselii și of-urilor li se adaugă astăzi un ghem de tristețe, ascuns mereu într-un colț de suflet.

Sâmbătă am dus-o pe Maria la o activitate de-o oră. Când ne-am reîntâlnit, i-am mărturisit:

– Mi-a fost dor te tine!

La care ea, calm, meditativ, fără strop de reproș, mi-a zis

Continue Reading