Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase.
Am scris astăzi despre bucuria și despre depresia din preajma sărbătorilor. În speranța că s-a înțeles ceva din rânduri și din gânduri, eu zic să rămânem la capitolul bucurie! 🙂
O bucurie mi-e copila și-o bucurie mi-e colinda. Din nou – bucurie mi-a fost faptul că Maria-Paula a vrut să vă colinde.
E o luptă în ultimele zile pe net, cu privire la… „trebuie” să fim fericiți de sărbători. Și sar în apărarea nefericiților mulți empatici, consolându-i că tot ceea ce „trebuie” e să fie… fiecare cum vrea el. Minunat și perfect adevărat!
Totuși: care-i faza cu bucuria și de ce tot mai mulți alegem depresia de sărbători?
Oare pentru că suntem varză de oboseală, de alergătură prin magazine, de căutat cadourile ideale, de călcat în picioare pe la toate rafturile, de umplut toate frigiderele, debaralele și mesele? Da’ oare am spălat toate perdelele și am șters praful din toate ungherele? Da’ oare…
Da’ oare măcar o fărâmă, am avut grijă și de sufletul nostru? Mai știm noi care-i motivul pentru care am creat toată alergătura, toată nebunia, toată oboseala asta năucitoare, toate ițele încâlcite din care nu ne mai putem desprinde?
Ooo, e atât de firesc să nu fim bucuroși de sărbători!
Clipul despre Centrul de recuperare pentru copii cu dizabilități neuromotorii „Sfântul Nectarie” și despre provocarea lui Mihai Neșu la care cu toții vrem să contribuim a fost prezentat duminică, pe 15 decembrie, la Concertul de colinde al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Cătălin, colegul meu, mi-a zis așa: „Am urmărit clipul de zece ori înainte. Și, totuși, când l-am văzut în sala asta mare, cu atâția oameni la un loc, m-au cuprins niște emoții de parcă eram la prima vizionare!”. Pe mine m-a bucurat mărturisirea lui. Pentru că munca noastră, a celor de la Doxologia, e vie! E plină de emoții, e făcută cu tot sufletul. Doamne ajută să fie de folos!
Nu uita! Un mesaj la 8844 cu textul CRED înseamnă 2 euro în fiecare lună pentru Complexul de recuperare caritabil dedicat copiilor și tinerilor cu dizabilități.
La 30 de ani de la căderea comunismului, Cassian Maria Spiridon a vorbit pentru Doxologi despre evenimentele petrecute în preajma zilei de 14 decembrie 1989, despre perioada de anchetă și de arest, despre Iași – în directă legătură cu ceea ce a însemnat Revoluția din Decembrie 1989.
Cassian Maria Spiridon este
Am văzut pe Facebook niște păpuși extraordinare! Personalizate după chipul și asemănarea domnițelor. În alte dăți stau, gândesc, cântăresc – dar acum am știut din prima: vreau și eu așa păpuși!
Nu una, ci două! Nu de oferit în prag de sărbători, ci oferite în zi… fără motiv! Cu toate motivele din lume!
Prin urmare, am luat legătura cu Daniela Fodor, creatoarea minunățiilor promovate în paginile Odăița fermecată și Cecillecreations. I-am spus că îmi doresc o păpușă Maria-Paula și încă una… Anda-Elena! 🙂 Păpuși pe care Daniela le pictează manual, conform trăsăturilor din fotografiile pe care le primește. De asemenea, tot ea îmbracă păpușile în rochițe care seamănă cu cele din garderoba noastră.
Oooo, ce emoții am avut atunci când am primit o poză în care era Maria-Paula gata făcută! 🙂 Ce m-am bucurat de ea! Apoi, când mi-a arătat-o Daniela pe Anda-Elena am zâmbit – și-am certat-o că a greșit un pic, că-s mult mai faină decât în realitate! 😀
În scurt timp, aveam deja pachetul ajuns acasă. Și-un plan! Într-o sâmbătă am creat Ziua Mamă-Fiică sau Ziua Fiică-Mamă sau Ziua Fetelor sau Ziua Noastră – și încă vreo mie de alte denumiri!
Pentru că unii, în frunte cu Arie, negau dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos – considerându-L creație a lui Dumnezeu, diferit de Tatăl și de Duhul Sfânt – a fost organizat în anul 325 Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
Aici, ierarhii au clarificat învățătura Bisericii. Printre ei s-a remarcat și Sfântul Spiridon, care a demonstrat într-o manieră minunată cum Dumnezeu este Unul în Ființă, dar întreit în Persoane.
Pentru asta, s-a folosit de o cărămidă. Un singur obiect, deci, alcătuit din trei elemente: pământ, apă și foc. Cu mâna dreaptă a făcut semnul Sfintei Cruci peste cărămidă, spunând: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Atunci, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa i-a curs printre degete, iar în mâna Sfântului a rămas doar lutul.
În urma acestei minuni,
De câțiva ani, pe site-ul Doxologia este un text foarte bun, despre Moș Crăciun – născut din viața și din faptele Sfântului Nicolae. Puteți intra direct acolo și veți citi documentarul în întregime. Eu am făcut aici un rezumat pe același subiect.
Căci, despre Moș Nicolae se știe că e, de fapt, Sfântul Nicolae. Prea puțini realizează, însă, că Moș Crăciun e tot… Moș Nicolae! 🙂
Sfântul Nicolae a fost Episcop în orașul Mira, din Asia Mică. După trecerea la Domnul, în vremea cruciadelor, sfintele sale moaște au fost aduse în Europa – la Bari, în Italia.
A rămas în conștiința tuturor ca fiind un om blând și bun, darnic, iubitor, mereu având grijă de cei din jur.