Mai devreme sau mai târziu, culegem ceea ce sădim

Nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită. Zicem asta cu gând rău, conștienți fiind câte faulturi primim de la viață. Și de la prieteni… Cu toate acestea, eu cred și în înțelesul bun al vorbei. Cred că binele se întoarce și în toate formele lui… bune!

Dacă ne încăpățânăm să fim buni noi pentru noi, să iubim, să învățăm să aducem zâmbet după lacrimi, să iertăm și să ne simțim bine în sufletul nostru, asta vom sădi și în jur.

Continue Reading

Descoperire șoc! Femeile-s perfect de… imperfecte!

Nu sunt deloc fana perfecțiunii. A perfecțiunii pe care trebuie s-o afișezi în public, ca să nu creadă nu știu cine nu știu ce despre tine. A imperfecțiunii mascate cu zece straturi de fard și-a zâmbetului tâmp afișat cu maximă grijă, să nu provoace, Doamne ferește, vreo încrețitură în zona ochilor.

Nu sunt deloc doritoare de perfecțiune din asta, lumească – menită să îți ascundă răni și omenie, să creeze fericire artificială și să te scalde în nefericire crâncenă, atunci când rămâi tu cu

Continue Reading

Dulăi morți sau zâmbete – tu ce vezi în oglindă?

Am citit zilele trecute pilde creştine, legende arabe, aforisme orientale… toate adunate în volumul lui Aurelian Silvestru – Copiii Cerului.

M-am înfruptat din povești pline de viață și de învățături! Am fost provocată să umblu prin cufere vechi ale copilăriei. Să găsesc acolo virtuți demult ascunse și apoi să dovedesc maturitatea necesară prin readucerea lor în față, în traiul de zi cu zi!

Anda Pintilie - Copiii Cerului - Aurelian Silvestru

Vă citesc astăzi o istorioară –

Continue Reading

Joaca de-a planurile

Se spune că, dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă, este suficient să-I povestești planurile tale. Eu cred că adevărul e undeva, la mijloc. Dumnezeu nu ne vrea fără planuri – dar nici nu ne vrea orbiți de ele, total convinși că voia noastră e aia bună, bătând cu pumnul în masă pentru coacerea urgentă a rezultatelor.

În viața asta mi-am făcut multe planuri.

Continue Reading

Mirela Retegan: „Să nu cumva să ne eliminăm noi pe noi din viața copiilor!”

Are Mirela stilul ei… de-ți povestește cum e la tine acasă, cum procedezi tu cu pruncul tău, cum te bucuri și cum greșești. Are Mirela stilul ei… de-ți prezintă cu zâmbetul pe buze cele mai hidoase momente din viața ta de părinte – alea în care nici tu ție nu-ți ești simpatic, d’apoi copilului tău! Are Mirela stilul ei… de te face să conștientizezi niște lucruri fără să te acuze și fără să te amenințe cu focul iadului. După ce, vorba ei, jap-jap!, te zdruncină un pic și te trezește din amorțire… are Mirela stilul ei de a-ți spune că nu e totul pierdut. Că nu e nimic pierdut, de fapt – dacă tu, ca părinte, îți vei aminti să te joci!

Poftim?!, o să se trezească mulți să întrebe. Eu sunt om serios, am a, b, c… x, y, z treburi de făcut și o tanti zurli mă pune să mă joooc?! O, da! Cunosc întrebarea și reacția

Continue Reading