Fără Facebook pe plajă!

Un nou proiect născut din nebuniile mele a fost aruncat în aer și a dat, vorba vine, viețile multora peste cap! 🙂 După o noapte de condus, miercuri dimineață la 7.00 eram la țărmul mării, cu prunca pe brațe, cu telefonul în rucsac și cu o hotărâre fermă: vacanța aceasta, pe plajă, nu se stă pe Facebook! 

Iaca, fleoșc!, ar putea spune unii. Cunoscătorii, însă, știu că decizia nu-i deloc una ușoară. Am devenit dependenți! Eu, una, conștientizez faptul că, de multe ori, stau pierdută cu ochii în ecran. Aflu ce zice unul, ce face altul… și la final, când trag linie, de multe informații m-aș fi putut lipsi lejer. Iar timpul, timpul trecut și… pierdut!… nu mi-l mai dă nimeni înapoi.

Continue Reading

Provocare la înălțime în Parcul de Aventuri Nativa

Nu sunt un aventurier de profesie. Nu sunt nici cea mai curajoasă ființă din lume. Nu sunt, însă, nici omul care să stea pe margine atunci când se află în fața unor provocări jucăușe.

Încerc să păstrez un echilibru. Chiar dacă-s cu capul în nori, țin picioarele bine înfipte în pământ. Dar, iată, regula nu s-a mai putut aplica atunci când, alături de bloggerii ieșeni, am fost invitată la Bârnova, în Parcul de Aventuri Nativa. Prin urmare, atunci când mi s-a propus să fiu cu picioarele în aer… am făcut tot posibilul să rămân cu capul pe umeri! 🙂

Parc de Aventura Nativa - cu blogerii ieseni

Mi-am testat limite, mi-am învins anumite frici și sunt mândră de mine – chiar dacă am realizat, deocamdată, doar un traseu cu dificultate medie.

Continue Reading

(Și) Brașovul e un oraș martir…

Am observat (din nou) că Brașovul este tradus… și n-am putut să nu mă întreb (din nou) – de ce? Cu ce-a greșit?… De ce e nevoie ca, în România, să existe plăcuțe bilingve care să-mi indice Brașovul? Care nu se numește doar Brașov, ci și Brassó

Apoi, mai zăresc o informație. Brașovul – oraș martir. Păi da, îmi spun.

Continue Reading

La mulți ani, mama!

6-6! Azi este despre mama mea cea minunată și dragă. Despre cea care mi s-a făcut culcuș încă din vremea în care m-a ținut în pântece și care și astăzi mi-e punct de echilibru, sprijin și exemplu. Și astăzi mă ține în palmele ei, și astăzi îmi mângâie sufletul. Despre ea am vorbit în premieră aici și despre ea aș putea scrie cărți, fără să epuizez vreodată subiectul! 🙂

Ea este omul care nu obosește, parcă, niciodată. Ea este omul cel mai puternic și mai dulce pe care îl știu. Ea este cea care mă învață că imposibilul devine posibil

Continue Reading

Poveste cu stele scrisă dimineață, la 4.59

Mi-e dor de stele…, îmi spuneam ieri, pe la prânz. Și-un pic, așa, îmi venea să-mi plâng de milă.

Uite, stelele!, o aud pe Maria aseară, izbucnind din senin. Era 21.30 și două stele sclipeau deasupra băncii noastre. Vai, deja a-nceput să se întunece la ora asta…, am constatat cu uimire. Acum câteva zile, pe la 10.00, încă era lumină. Găsisem deja noi motive de a mă plânge…

Într-o poziție destul de ciudată, eu scursă pe bancă și Maria cocoțată și întinsă pe mine, priveam amândouă stelele – în egală măsură fericite și nemulțumite.

Continue Reading

La mulți ani, tata!

E minunat, pentru că e al meu. Modelul meu de om adevărat și bun, de om vesel și iubit de alți oameni. E minunat și-i tânăr, pentru că așa a știut să se păstreze. Pentru că are drag de viață și pentru că găsește motive de zâmbet în orice întristare.

E minunat, pentru că-i un bărbat care a știut întotdeauna ce înseamnă casă și acasă. E minunat, pentru că atunci când întorc capul căutând sprijin, mângâiere, un reper – el e acolo.

Sunt bucățică ruptă din el – în multe bune și-n multe pe care lumea le consideră mai puțin bune! 🙂

Continue Reading