Astăzi mi s-a reamintit: lumea-i bună!

Un mecanic auto a plecat de la muncă și, când a ajuns acasă, a realizat ca n-are cu ce să descuie ușa.

De fapt, mecanicul auto și prietenul lui trebuiau să se întoarcă înapoi la service nu neapărat după chei… ci pentru a mă întâlni pe mine – cu mașina „moartă”-n mijlocul drumului.

mana de ajutor

Astăzi, doi necunoscuți au împins mașina pe-o margine, au repornit-o, au așteptat

Continue Reading

Nimeni nu face rău de bine. Dacă am înțelege…

Cine m-a rănit ar trebui să înțeleagă durerea mea și chiar s-o simtă, apoi, pe propria piele! Așa mi-a spus cineva, în timp ce eu îndemnam: Nu deveni cine te-a rănit!

Anda Elena Pintilie - saptepietre.ro

Nu se dorea, teoretic, răzbunare, dar nici nu se putea trăi cu gândul că unul s-ar putea bucura, după ce l-a făcut pe altul să plângă cu lacrimi amare. Scuza era… eu nu devin ca omul care mi-a făcut rău. Eu voi continua să fiu bun. Dar omul acela trebuie să plătească într-un fel sau altul, altfel nu-i dreptate în univers! Serios?

Continue Reading

Centenarul Marii Uniri – un prilej de a ne (re)împrieteni cu istoria. Pe Șapte pietre

Mulți dintre noi suntem nemulțumiți de prezent și privim cu groază spre viitor. Avem așteptări mari și decepții pe măsură, vrem mereu ca alții să facă și să dreagă și, logic, ne posomorâm când vedem cum fac – doar pentru ei. Căci, din păcate, nici de votat nu știm să votăm cum trebuie, nici de ales nu reușim să ne alegem conducători demni de-a ne purta spre o oarecare evoluție și de a rămâne în manualele de istorie…

Istorie… Deși sunt fata profului de istorie, recunosc că obiectul în care a pus suflet tatăl meu nu a însemnat niciodată marea pasiune a mea. Și-acum, poate nedrept, voi generaliza – și voi spune că am impresia ca istoria, cel puțin istoria neamului, nu prea ne-a fost pasiune multora dintre noi. Nepăsarea mea de dinainte s-a transformat, de ceva vreme, într-o frământare. Căci am realizat pe ce temelie putredă ne facem viața. Cum vrem să evoluăm, dacă nu ne cunoaștem trecutul? Cum vrem să facem chestii mărețe sau, din contra, cum vrem să nu repetăm anumite greșeli – dacă nu știm ce s-a făcut deja înaintea noastră?

A trecut 1 Decembrie, au trecut paradele și cârnații cu fasole, a trecut momentul de horă și de veselie. Am pășit, de acum, spre 2018. Și până la 1 Decembrie ce vine sărbătorim, chipurile, Centenarul Marii Uniri. 1918 a însemnat un an important pentru țara noastră. Dar câți știm să povestim cinci minute despre anul acesta?

Continue Reading

Iubirea și durerea dintr-o bucată de pâine

– Mami, dacă n-am avea ce mânca și ai găsi o bucată de pâine… ai rupe-o în două. O parte ar fi mai mică și una mai mare. Pe care ai păstra-o pentru tine și pe care mi-ai oferi-o?

Am zâmbit. Știu poveștile cu prietenii și cu prietenia, cu mărul cel mare și cu mărul cel mic, cu decizia de a oferi ce-i mai bun aproapelui și cu mulțumirea de-a mânca partea mai mică, văzându-l pe celălalt fericit și sătul.

Știu însă și partea cu inima de mamă. Mi-e imposibil să înțeleg, să simt vreun pic… cam cât de greu mi-ar fi să nu am cu ce să-mi hrănesc pruncul.

Continue Reading

aBeauty Clinique – experiență de rățușcă la o clinică de înfrumusețare

Nu-i un secret pentru nimeni faptul că eu nu mi-s cea mai feminină tipă din lume. Nu petrec prea mult timp cu oglinda, nici nu stau să-mi număr ridurile, nici nu fac pentru fața mea și pentru trupul meu mai mult decât ceea ce consider a fi un strict necesar.

Dupa o sedinta DermaFrac la aBeauty Clinique Iasi

De aceea, recunosc, m-a surprins total interesul crescut pe care l-am manifestat pentru aBeauty Clinique – o clinică de înfrumusețare ce s-a deschis în această toamnă la Iași, o clinică ce are, deja, surori mai mari în București, Brașov, Constanța și Galați. Am fost la aBeauty Clinique în calitate de blogger și de… rățușcă 🙂 – și-am rămas uimită de tot ceea ce-am auzit și-am văzut, de metodele moderne și sigure de tratament, de profesionalismul oamenilor de acolo. Am simțit că intru într-o lume care, deși nu-mi aparține,

Continue Reading

MagicHOME – împreună, pentru părinții copiilor bolnavi de cancer!

M-am tot uitat la oamenii care se așază pe scaunul groazei. Îi privesc două secunde și deja mi se umezesc ochii. Nu-s acolo… da-s acolo, cu ei. Și tot nu-s acolo, căci nici ei nu-s acolo complet – ci doar în cadrul unei campanii, pentru câteva ore. Plâng! Habar n-am ce simt și cum mai simt părinții copiilor bolnavi de cancer care locuiesc pe un scaun… Eu sunt sfâșiată doar privind contextul… – însă cei ce sunt „îmbrățișați” de context, de boală și de spaimă… oare cum își mai cară sufletul?

Dumnezeule… inima și gândul îmi fug la Alexandra. La primul copil pentru care am inițiat vreodată o campanie umanitară pe blog. Primul copil pentru care ne-am unit în fapte bune și pentru care am plâns apoi, amar, la despărțire… Pe Alexandra mi-o amintesc tristă, pentru că-și pierduse părul. Pe Alexandra mi-o amintesc zâmbind, când i-am arătat o poză cu prunca mea: „Uite, Maria a auzit că nu mai ai păr, dar că ești încă foarte frumoasă! Și-a vrut să fie și ea la fel ca tine, așa că a renunțat la părul ei drag și creț!”.

Continue Reading

Suntem supereroi pentru copiii noștri? Cum îi creștem frumos și cum le gestionăm emoțiile?

În momentul în care ne creștem copiii ca pe niște prinți și ca pe niște prințese, îi pregătim să fie nefericiți. Căci noi nu putem să-i protejăm de viață – însă îi putem pregăti pentru ea. Așa și-a început discursul psihoterapeutul Anda Păcurar, la întâlnirea oamenilor faini de la Junior Chamber International Iași, Cum să devii supererou pentru copilul tău”.

În cadrul prezentării sale, care a avut tema „Cum să crești un copil independent și cu siguranță de sine”,

Continue Reading