Spirit… sau spirite…

Rautacios spus – spirit de turma. Asa o fi.
Dar, avand in vedere ca suntem experti in a incuraja si practica sportul asta doar pentru prostie, incultura, bataie de joc si maimutareala, sunt fericita sa spun ca, de data aceasta, spiritul de turma a fost inclus in… Noaptea Muzeelor!
Eu una nu am ajuns decat la Muzeul Unirii. Rusine mie! Cred ca a fost cel mai in drum si cel mai la indemana tuturor. Nu stiu la celelalte cum a fost (doar trei la numar, din pacate), dar, aici, lumea chiar s-a inghesuit. Multi tineri, copii si oameni trecuti bine de 40 de ani au calcat pragul Muzeului. Si am avut cu totii ce vedea! Este foarte, foarte frumos acolo! Plin de istorie si de mister! Merita sa intri si pe bani 🙂
Cum de altfel, orice muzeu ar merita „privilegiul” acesta… ca tot ne laudam ca suntem oraseni distiepti/ ori traitori la oras, ‘telectuali , plini de (in)cultura (de da’ pe-afara) si mai ales, plini de noi. In tot acest context, speram sa ne mai revedem prin muzee (sau muzeuri…) pana la anu’!
Iar pentru Noaptea Muzeelor din 2010 – astept minunea de a gasi deschis si Palatul Culturii – daca nu se darama pana atunci sub greutatea nesimtirii, neimplicarii, ne… si ne… a celor ce ne conduc.
Continue Reading

Revenirea stapanului

Aproape o saptamana biroul meu a fost gol si plangacios.
Radiatiile n-au mai venit decat de la televizor. Ceva lipsea. Camera era mai aerisita, dar totusi privata de un membru important al familiei noastre.
In seara asta, calcul s-a intors fericit si sanatos acasa!
Bine ai revenit! De-acum am din nou in ce-mi infige ochii ore intregi pe zi! Minunea si disperarea mea! Placerea si cosmarul meu!
Domnule calc, va iubesc!
Sluga dumneavoastra devotata,
Anda.
Continue Reading

Salata de lalele

1 mai a prins vremea in toane proaste. Cel putin la Iasi. Vantisor si destul de frig, dar nu atat de urat incat sa ne taie cheful de o iesire.
Si ne-am facut plinul de aer, de plimbare si de culoare in Parcul Copou. Lalelele ne-au salutat si s-au bucurat de vizita. Erau speriate, saracele, c-o sa se ofileasca de tot si eu n-o sa ma incumet sa le fac macar o poza.

(Am avut totusi noroc ca in parc se terminase circul politic cu mici, bere si baloane… rosii.)

Continue Reading

Preasfintiti chemati la Domnul

Saptamana Luminata. Doua zile consecutiv, doua sarbatori mari – si doi mari episcopi chemati la Domnul.
Ieri a murit Preasfintitul Damaschin, episcopul Sloboziei si Calarasilor.
Astazi i-a urmat Preasfinitul Ioachim, Episcopul Husilor. De acesta din urma suntem mai legati. Ioachim Mares s-a nascut la Magiresti, Bacau, si a fost coleg la scoala din sat cu bunicii lui George. Din 1996 a fost episcop la Husi, orasul bunicilor mei.
Si Preasfintitul Damaschin, si Preasfintitul Ioachim au fost oameni care in tinerete au cunoscut viata de familie si care n-au uitat sa pretuiasca misiunea preotului casatorit nici dupa ce au devenit monahi si, implicit, episcopi.
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Continue Reading