Dăruiește-ți sănătate și oferă speranță!
O doamnă avea dureri mari de cap și medicamentele păreau să nu-și mai facă efectul. O prietenă scăpase cu totul de sub control celulita și nu mai suporta să se privească în oglindă. Unui amic îi era frică să se mai trezească dimineața, dacă în timpul nopții se bucura de un pahar în plus. Iar durerile de spate puseseră stăpânire pe un alt amic – într-un asemenea hal, încât nu se mai putea ridica din scaun.
Poveștile lor de groază le-am tot auzit, de-a lungul timpului. M-am liniștit, apoi, când am aflat că astăzi se simt mai bine. Uimirea a fost totală când am descoperit că, la binele lor a contribuit și un element comun.
Donăm speranţă şi celule stem
De multe ori, ne propunem să salvăm lumea. Dar, termenul acesta de lume… sună atât de pompos și, în același timp, atât de generic și de impersonal, încât abandonăm totul, după câteva clipe de vitejie. Conștientizăm că suntem prea mici pentru o lume atât de mare și conștientizăm că visele uriașe prea rar pot fi susținute. Totuși, ce s-ar întâmpla dacă am realiza și ne-am face vise pe măsura puterilor noastre? Putem salva lumea? Nu! Dar, putem salva un om! Putem să-i salvăm lumea lui și putem, astfel, să contribuim la o frântură de bine pentru lumea cea mare.
Bal pentru suflete Mari
Anul trecut, la prima ediţie, au strâns fondurile necesare deschiderii unui centru de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi. Anul acesta, lupta continuă!
Călin a primit Viață!
Aseară, am participat la evenimentul organizat special pentru Călin. Am încercat, fiecare în felul nostru, să oferim Timp și Viață unui copil. Eu eram acolo, în calitate de blogger. Eram și un pic reporter – gândindu-mă la toate cazurile sociale despre care am scris și în care m-am implicat. Nu în ultimul rând, am fost acolo, cu suflet de mamă. O febră 40 și un drum la spital, în toiul nopții – sunt experiențe prin care fiecare a trecut cu pruncul său și, care ne cutremură. Totuși, astea par mizilicuri, în fața adevăratelor tragedii.
Timp și Viață pentru Călin
Pe Călin îl ştiu dintotdeauna. Îl ştiu din campaniile realizate în presă. Apoi, am scris şi eu despre el. Călin mă priveşte, mereu, din pozele lipite pe cutiuţele de donaţii – montate în farmaciile pe care le frecventez.
Pe Călin îl ştiu dintotdeaua. Bolnăvior. Şi, luptător! Călin are 6 ani.
Acest dintotdeauna nu este un cuvânt mare. Înseamnă, însă, o perioadă nesfârşită de chin. De durere. De suferinţă.
Acest dintotdeauna nu este un cuvânt mare. Înseamnă, însă, credinţă! Credinţa faptului că micuţul Călin iubeşte Viaţa – iar Viaţa îl iubeşte pe Călin!
Am colindat şi am dăruit zâmbete!
Sunt foarte fericită. Şi, emoţionată! N-am făcut nicio gaură în cer, dar am avut parte de o acţiune frumoasă. Alături de prieteni şi de prieteni ai prietenilor! Am avut bucuria să revăd persoane dragi! Am avut bucuria să cunosc oameni pe care îi ştiam doar din spatele ecranului de calculator. Am avut bucuria să cunosc şi lume nouă! Persoane care s-au alăturat chemării – pentru că aşa le-a dictat lor sufleţelul! Tuturor, le mulţumesc mult şi le rămân veşnic recunoscătoare!
Hai să colindăm pentru ei!
Am primit un mail de la un om special. De la un om în fața căruia nu voi înceta vreodată să mă plec. De la un blogger mare – care a avut încredere în mine și m-a sprijinit încă de la prima campanie pe care am demarat-o pe cont propriu, pe blog – la începutul acestui an.
Chinezu – căci despre el este vorba! – mi-a dat o îndeletnicire. Mie și vouă. Nouă, OAMENI – în fiecare zi! El m-a rugat să vă rog ca să ne dăm o întâlnire sâmbătă, după-amiază :). Și, să mergem împreună, în număr cât mai mare, bloggeri și prieteni de bloggeri, cu suflet deschis – să cântăm o colindă, două, trei – în fața unei mașinării simpatice.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
