• Şcoala părinţilor

    Mamica la inceput de drum – mici trucuri pentru zile mari

    24 martie 2011 /

    Cunosc multe burtici. Retraiesc, cu ajutorul lor, emotii si clipe de vis! Zambesc cand primesc unele intrebari, ale caror raspunsuri le stiu, de acum, cu varf si indesat! Nevoia si timpul te invata. Dar, la inceput, eram la fel sau chiar mai nestiutoare. De aceea, m-am decis sa fac o listuta cu idei, sugestii, preturi, avantaje, dezavantaje… din experienta mea. Poate, cine stie, macar doua-trei lucruri vor fi cuiva utile.

  • Maria-Paula,  Şcoala părinţilor,  Te-Ve(de)

    Despre televizor, copii si reclame

    23 martie 2011 /

    Problemele de spatiu, dorintele mele de informare si, uneori de a pierde vremea au facut ca, in aceste luni, Maria sa petreaca mult timp din zi cu televizorul deschis.
    De interzis sa se uite nu i-am interzis – era si greu de realizat. In schimb, am incercat s-o implic in activitati mai interesante pentru varsta ei. Astfel, televizorul face, acum, aproape parte din decor. Se uita spre el cand il deschid si cand se aud niste sunete mai ciudate. Cand e muzica populara vrea sa dansam, iar de adormit, adoarme pe muzica moderna.
    E invatata cu zgomotul lui si-l lasa sa vorbeasca in voie. Mai sunt si momente in care se uita la el, absorbita – dar atunci, problema se rezolva usor, din telecomanda.Am observat ca o atrag, in mod deosebit, reclamele in care sunt voci de copii. Am analizat-o atent. Urmatoarea reclama, de oameni mari, n-o mai intereseaza.

    Fascinata de-a dreptul e de melodia de la Kinder Pingui. Atunci, lasa orice si trece peste orice ca sa se uite. Daca e in premergator, face niste piruete pana spre birou, apoi isi lungeste gatul si priveste in sus, suuus de tot, pana pe dulap – unde e televizorul. Daca se joaca in patut, se intoarce sa vada.Socul mare a fost s-o vad cum sare din somn pentru reclama asta! Era asa, in curs de trezire, dar statea cu ochii inchisi, sa-si revina. Cand a inceput sa cante pinguinul buclucas, aproape ca a sarit in fund! Atunci, m-am enervat. Mi s-a parut prea de tot!

    Nu degeaba se spune ca reclamele ii subjuga pe copii si-i pun la cheltuiala pe parinti. Deocamdata, portofelul e in siguranta. Dar, s-a scurtat si timpul de pauza publicitara!

  • Hopa tropa prin oraş,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Mame de gasca sau gasti de mame?

    10 martie 2011 /
    A-le-lu-iaaa!
    In sfarsit, astazi s-a simtit primavara. Pe cer, in aer si in parc! Un parc care s-a umplut de – vorba stiu eu cui – mamicute si bebelusi + copii un pic mai mari.
    Am iesit si noi, logic! Doar nu era sa ne bucuram de primavara de la fereastra!
    Ne-am plimbat in sus si-n jos, ne-am mai intalnit cu unii, cu altele, am mai vorbit si apoi ne-am continuat plimbarea.

    Nu am putut sa nu remarc faptul ca se formeaza, din nou, grupurile de mame care ies mai mult pentru relaxarea lor, decat pentru copii. Atitudinea asta a unora m-a disperat toata vara si toata toamna – iar acum, o privesc in reluare.
    – Mamiiiii, uite ce-am patit!
    – Lasa-ma, du-te sa te joci!
    – Mamiii, am obosit!
    – Mai copile, ma lasi? Nu ma intrerupe din discutie. Asa, draga, si in telenovela de-aseara… Vai, dar ai auzit ca se despart si aia doi? Ce dezmat!

    Nu sunt salbatica. Ma mai opresc si eu pe-o banca, stau de vorba, imi dau intalniri, imi fac noi cunostinte, rad, ma simt bine. Totusi, nu uit ca am un copil. N-o sa stau cu el in curent, in vant, doar ca sa fumeze una o tigara, n-o sa-l tin in fum de teama sa nu-mi supar amicele, n-o sa trec peste programul de somn sau masa, doar pentru ca n-am terminat de comentat ultimele barfe.

    Si macar de s-ar plimba toate mamele, ca sa faca si ele un pic de sport – chiar si in gasca.
    Vaiii, nu comunica deloc, nu stiu ce sa ma mai fac!, se plangea o cunostinta. Dar ea, cam cat comunica? Isi lasa baiatul in carut si se tolanea pe banca, langa prietene, uitand ca are copil.

    E cam grasuta, nu stiu cu cine seamana, am auzit-o pe alta. Facea aceasta descoperire dupa ce, in urma cu putin timp, ca sa scape de gura fetitei, o trimisese la toneta sa-si cumpere rontaieli.

    Exemplele pot continua. Asa cum gastile de mame vor continua sa existe. Vreau, totusi, sa felicit mamele de gasca! Pe acelea care, impreuna cu picii lor, cu prietenele lor si copiii acestora, stiu sa se joace impreuna. Toti – mari si mici. Pe acelea care nu se rusineaza sa vorbeasca mult si sa explice, sa cante sau sa mearga in pasi de dans pe strada. Pe acelea care iubesc si pe ceilalti copii, nu doar pe ai lor. Pe acelea care stiu sa se bucure de o intalnire in gasca, fara sa-si neglijeze copiii!

  • Şcoala părinţilor

    Jocuri si jucarii pentru bebelusi

    22 februarie 2011 /

    Poate ca-i jignesc pe cei care, la cateva luni, se considera deja maricei. Dar, in postarea asta, bebelusii sunt copiii cu varsta intre 0-12 luni. Pe parcursul primului an din viata, copiii se schimba repede si mult. Daca, la inceput, stau doar culcati si par sa nu aiba prea multa activitate, pe parcurs incep sa-si desopere manutele, stau in fundulet intre perne, apoi fara sprijin, stau in picioare sustinuti si in premergator, merg de-a businea, apoi copacel, isi iau avant si se agata de prize, cabluri si sertare.
    Jocurile si jucariile se pot adapta/ transforma/ schimba in functie de fiecare etapa. Trebuie sa intelegem ca, pentru micuti, jocul are o semnificatie deosebita si, cu ajutorul lui descopera frumos lumea. Orice se poate face din joaca si cu zambetul pe buze. Nu trebuie sa lipseasca jucariile specifice, zornaitoare sau tipatoare – in cele mai diferite forme si culori, cutiute muzicale, cuburi, plusuri si oglinzi speciale pentru bebelusi. Dar, jucarii se gasesc peste tot. Important e sa avem dispozitie. Din timp se pot rupe franturi si oferi, oricat de ocupati am fi.

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Nemamelor din lumea-ntreaga

    15 februarie 2011 /

    Am prins o secventa dintr-o emisiune in care, niste doamne bine, niste vedete… povesteau despre cat de cumplita e perioada de sarcina. Vorbeau, apoi, despre nebunia de a-ti petrece mult timp alaturi de copil sau aceea de a renunta o perioada la cariera, pentru a te dedica lui.

    Ascultam si nu-mi puteam crede urechilor. Vorbeau despre progeniturile lor ca despre o afacere in plus. Semnificativa si nu prea. Bebe din burta era doar un motiv de a lua multe kilograme si de a te simti rau. Iar nasterea era startul pentru cea mai drastica dieta, antrenament, cumparaturi, job. Hei! N-ati ratacit copilul pe drum?