• Explicaţiuni,  România

    Dragobete

    Am găsit exprimarea Dragobete la români – de parcă ar exista unul și la mexicani. Greșit. Vorbim strict despre o sărbătoare românească.

  • Pentru minte,  România,  Vorbe de duh

    Hotia – intre banc si realitate

    La Congresul International al Vamesilor, cativa domni discuta intre ei si, din vorba in vorba, ajung la momentul adevarului.
    -Sincer, voua cat timp va trebuie sa va luati BMW?, intreaba unul.
    – O luna-doua…, zice ungurul.
    – Mie putin mai mult, vreo patru luni, raspunde si bulgarul.
    Si tot asa, francezul, italianul, americanul… Fiecare – de la o luna pana la cateva luni.
    Vine randul romanului, care ii uimeste pe toti:
    – Pai… mie imi trebuie vreun an-doi sa fac treaba asta!
    Toti isi dau coate si rad:
    – Cum se poate asa ceva? Tocmai la voi, recunoscuti pentru siretlicuri, sa dureze atat?
    – Pai da, raspunde vamesul roman. BMW-ul e o companie mare!
    Asta a fost bancul. Realitatea e cea pe care o stim cu totii. Am ametit de atata vorbarie despre aderarea la Schengen, vama, vamesi, coruptie, anticoruptie, mita, spaga, cadou, trafic de si trafic cu
    Bancul, in esenta lui, nu se refera doar la unii vamesi, ci si la alti lucratori, la alte functii.
    Ne-am obisnuit ca, prin natura noastra, sa fim niste hoti. Furam, inca din scoala. Copiem. Si, astfel, furtul ni se pare normal.
    N-o sa ma apuc de judecat. Si nici n-o sa spun ca eu sunt pura. Nici n-o sa arunc cu piatra. Stim deja ca exista pilda cu vamesul si fariseul si ca Zaheu vamesul s-a pocait – ca oricine se poate intoarce de la rau, candva.
    Ma voi referi, in schimb, la masura in care se fura. Cum – a gresi e omeneste si hotia e o greseala, sa spunem ca furtul e in firea umana. Dar, cum, cat…?
    Una e sa ai borcanul cu miere si sa bagi si tu un deget, sa te linciuresti multumit, si alta e sa-ti infigi mana pana la umar si sa bagi si capul in borcan. Hotia si habotnicia nu vor face casa buna vreodata.
    Riscul e sa cazi cu totul in borcan si sa ti se puna capacul, ori sa se sparga borcanul. Socoteala se da si pentru degetul de miere, d’apoi pentru pagube mai mari! Hotul neprins, negustor cinstit, adevarat! – dar asteapta, negustorule, ca unul sau altul sa aiba interesul de a te da in gat. Si atunci – pazea! Nimeni nu te va mai feri, si-ti vei sparge fundul de la busitura!
    Aceasta postare este pentru toti cei care nu se multumesc cu un BMW si vor intreaga companie. La multi ani dupa gratii!
  • România,  Vorbe de duh

    Rusine, rusine, de 152 de ori RUSINE!

    La fel ca si acum doi ani, am „sarbatorit” ziua de 24 ianuarie in fata televizorului. Nu m-au impins curiozitatea, nici dragul – in Piata Unirii. Nu am vrut sa cer vreunui reprezentant politic un autograf, nici n-am vrut sa fac poze. Nu am vrut, nici macar, sa particip la huiduieli.
    Am sperat, insa, la putina decenta si demnitate. Si-am primit… Cu varf si indesat.
    Acum doi ani, m-am legat de discursurile pompoase. Dar am apreciat faptul ca nu s-a facut politica, decat cu perdea. Intr-un comentariu, mi se atragea atentia ca linistea a fost „cauzata” de faptul ca, pe atunci, PDL+PSD= LOVE.
    Astazi, lucrurile s-au schimbat. Si LOVE nu mai exista. Hai, pa!

  • Hopa tropa prin oraş,  Pietre...,  România

    Anunt important pentru fomisti

    Fomistii sunt asteptati sa participe negresit la festivitatile care se vor desfasura pe 24 ianuarie, la Iasi! Anul acesta, nu veti manca doar vorbe goale, promisiuni pe paine si minciunele. Anul acesta, in exclusivitate, dupa ce veti dansa in Hora Unirii, veti recupera caloriile pierdute cu fasole, carnati si vin fiert!

  • Pietre...,  România,  Vorbe de duh

    Cand strangi cureaua la viata

    In ultimele luni, am cam frecventat farmaciile. Ba trebuie calciu, ba D3, sirop de tuse si picaturi impotriva colicilor, vitamina C, ser fiziologic, ceai… Ban cu ban – se aduna. Multumesc lui Dumnezeu, ne descurcam.

    In schimb, nu stiu cum sa ma mai descurc cu tot ceea ce vad si aud. Nu exista moment in care sa intru in farmacie si sa nu ma apuce disperarea. In care sa nu-mi vina sa plang si sa scot toti banii pe care-i am, sa-i ofer. Boala si batranetea sunt dure. Iar oamenii sunt din ce in ce mai saraci.

  • Hopa tropa prin oraş,  România,  Vorbe de duh

    Pastrati-va urarile! E criza!

    Azi sunt suparata rau. Si multe ma scot din minti. Pe buna dreptate, as zice – dar cum sa nu tin eu cu mine?!
    Colac peste pupaza, tot azi gasesc in posta si primele urari politice. Hartie buna, groasa, de marimea unei vederi, cu poza si scris, cu un calendar pe partea cealalta.
    Nu conteaza cui apartine. Pentru ca, pot sa jur, nu e o exceptie. Vor mai aparea si alte atentii si asa, tolba postei mele va fi completata cu toate numele importante, culorile politice, dorintele de mai bine si promisiunile promisiunilor pentru 2011.
    Potoliti-va! Nu mai cheltuiti inutil, va rog! Chiar nu intelegeti ca e criza? Ca omul simplu dispera cand vede ca aruncati aiurea, cu bani? Ca urarile de bine nu conteaza, cata vreme nu va gandiiti decat la imaginea dumneavoastra, fara sa miscati un deget pentru cei pe care ii reprezentati? Ca un La multi ani! suna a blestem, cand o paine e mai ieftina decat o scrisorica din asta?
    La mine in cartier, o vedere personalizata (fara calendar) costa 5 lei + pretul hartiei, in functie de dimensiune. Presupun ca la dumneavoastra e mai ieftin, fiind la gramada. Dar ce gramada! Numai in bloc sunt 43 de apartamente! Sa va spun pe unde va stau urarile? Pe jos… contribuind la „dorinta” de a crea o lume mai curata. In cel mai bun caz, in cosurile de gunoi. Credeti c-a ajuns cineva atat de disperat incat sa pupe pamantul ca are un calendar?
    La aranjat cuvinte frumoase se pricepe tot omul. Incercati sa le puneti in practica! Sta in puterea voastra! A celor ce ne conduceti si a opozitiei, deopotriva! Aveti painea si cutitul! Taiati, dar nu in carne vie! Taiati in paine – si inmultiti painea! Puteti face asta.
    Propuneti-va pentru 2011 un trai decent pentru tot romanul. Propuneti-va sa nu mai mintiti si sa nu mai furati. Sa ajutati oamenii – nu dandu-le de pomana, ci respectandu-le munca! Abia asa voi intelege si voi pretui un gest simbolic, o urare primita prin posta. Pana atunci, macar de ochii lumii, faceti economie!
    Aveti picioare? Iesiti din birouri si vedeti realitatea, vorbiti cu lumea. Aveti blog? Folositi-l! Cine vrea sa va obtina urarile, stie unde sa va caute.