• Pietre...,  România

    Republica Moldova – o tara straina

    Imi place sa tin o evidenta a cititorilor din strainatate. Ii salut pe romanii din Anglia, SUA, Spania, Belgia, Germania, Italia, Islanda, Franta, Danemarca, Norvegia, Olanda – care intra constant pe blog. Ii salut si pe cei care vin aici ocazional, din Elvetia, Turcia, Suedia, Algeria, Irlanda si de prin alte tari.
    Ma bucura ca intra si stau – rasfoiesc Sapte pietre si uneori, comenteaza.
    Insa, bucuria mea capata o farama de tristete atunci cand mi se spune ca strainatate inseamna si Republica Moldova.
  • Pentru minte,  România,  Vorbe de duh

    Moartea pasiunii cu Victor Socaciu – dublajul in cinematografie

    Cand spun ca multe dintre tampeniile pe care le promovam/ urmarim/ invatam le-am preluat de afara, unii stramba din nas.
    Nu sunt romanii prosti de tot si nici nu-i prostia lor cea mai mare. Sunt, in schimb, obsedati dupa imitatie. Si, cum la lucruri bune e putin mai mult de munca si mai greu, hai cu stupizeniile, ca-i mai simplu.

    Ieri, am urmarit subiectul, dar m-am ferit sa comentez. Totusi… ma mananca limbile… Si limba mea si limba romana si engleza si franceza si chineza… Despre Victor Socaciu aveam o parere buna insa, de data asta, trebuie sa recunosc ca a comis-o! S-a trezit domnul deputat (il prefer cantaret!) mare patriot si nu stia cum s-o arate. Asa ca, a depus un proiect care prevede ca operere cinematografice in limbi straine sa fie traduse in limba romana, traducerea fiind asigurata prin procedeul dublajului.
    Adica, se doreste ca unul dintre putinele lucruri bune, in care am reusit sa ne mentinem pe pozitie, ca popor, sa fie distrus.
    Sa nu ne mai „chinuim” sa citim si sa urmarim imaginile in acelasi timp, sa nu mai citim copiilor, sa nu ne punem ochelarii. Sa auzim, mura-n gura (in urechi, pardon!), pe Al Pacino sau De Niro sau orice alt actor, celebru sau nu, vorbind… in limba romana! Sa ne pastram, cica, identitatea nationala. Si, o data cu ea, sa nu mai avem posibilitatea de a asculta o limba straina vorbita de un nativ. Sa nu mai invatam o limba straina din greseala.

    Nu cred ca legea asta se va aproba. De fapt, vreau sa nu cred! Sper, din tot sufletul, sa fie facuta bucati si aruncata la cos. Si nu vorbesc doar ca sa ma bag in seama si sa fiu, ca de obicei, Gica Contra. De aceea, imi permit sa ma dau de exemplu.
    Cand eram mai mica si veneam de la scoala, deschideam televizorul si ma uitam la telenovele. Uitat – vorba vine. In timpul asta, ma spalam, ma schimbam, mancam, imi aranjam camera. Mai aruncam, din cand in cand cate un ochi spre ecran. Filmul, in sine, nu ma interesa. Dar, nici nu-mi displacea.
    Cu spaniola mea de telenovele si cu un curs de o luna, la Palatul Copiilor, m-am dus, in timpul facultatii, cinci luni in Spania – cu o bursa. Ce sa vezi?! M-am descurcat! Nu-i vorba, mai greseam. Si-mi vedeam, la inceput, colegii zambind. Apoi, cand ma intrebau de cat timp le-am studiat limba, inainte de a-i vizita, si le explicam ca n-am facut deloc spaniola in scoala – ramaneau socati. „Noi facem engleza din clasa a doua si abia stim sa spunem buna ziua!”, au recunoscut ei… Aceiasi colegi, la ora de franceza, cereau explicatii profesoarei – de ce „la table” este de genul feminin?!?!?!
    Misterul prostiei lor (care, in general erau oameni ok) a fost usor de deslusit. Cand deschideai televizorul, nu auzeai decat propria lor limba. Urat! Infiorator mi s-a parut desi, trebuie sa recunosc, mie mi-a prins tare bine.
    Cand i-am intrebat daca li se pare normal ca filmele si, inclusiv numele personajelor sa fie dublate/ traduse in spaniola, in loc sa ramana ca la mama lor acasa – se uitau la mine fix ca la filme straine! Nu intelegeau rostul intrebarii. Nu vedeau o alta varianta de raspuns! Nu-si imaginau cum ar putea sa urmareasca scrisul si imaginile in acelasi timp!

    In stadiul asta doreste Victor Socaciu sa avansam? Sa mergem spre inapoi, sa devenim captivi in propria noastra limba? Sa nu mai invatam cuvinte, expresii, limbi straine de la televizor? Sa luam farmecul filmelor si al personajelor, al ideilor si al actiunii, de teama de a nu deteriora limba romana?
    Domnule deputat, pe langa faptul ca va prefer cantaret, va anunt ca limba evolueaza mereu. Creste. Faptul ca folosesc niste cuvinte si expesii in limbi straine (majoritatea in engleza) nu ma transforma intr-o mai putin romanca. Nici intr-o stricatoare de limba romana. Aflati ca si eu vreau ca pruncii mei sa vorbeasca romaneste – dar vreau sa le dezvolt si abilitatile de a invata cu usurinta o limba straina, de a lua lectii din joaca, de la televizor, uitandu-se la desene animate. Aflati ca nu mi se va parea o povara sa le citesc seara un film. Apropos, nu doriti ca si cartile sa fie exprimate doar prin poze? Ca nici cu astea nu se descurca mititeii singuri!

    Daca vreti sa dati de munca unor actori, incurajati cultura si mersul la teatru, cinematografia din Romania si propuneti proiecte care sa le ridice munca la adevarata lor valoare! Lasati ideile crete, pe care le visati noaptea, acasa, in pat. Va rog! Please! S’il vous plaît! Por favor!
  • România,  Vorbe de duh

    Cade Guvernul?

    Nu.
    A trecut de sapte motiuni de cenzura. A opta nu difera cu nimic.
    Actuala putere face tot ce-i sta in putinta pentru a se tine cu dintii de ciolan.
    Opozitia se face ca lupta. N-are niciun interes sa castige. Dar, da bine la imagine.
    Cine-si doreste sa preia comanda unei tari in paragina?
    Traim in lumea lui „ne facem ca”. Astazi, oamenii politici se vor face ca muncesc. Noi ne vom face ca suntem emotionati. Ne vom transforma in mici majorete si, in functie de dorinta noastra, vom ramane cu ranjetul pe buze sau cu botul pe labe.
    Viata merge inainte.
  • Hopa tropa prin oraş,  Pietre...,  România

    Vanzare bilingva in centrul Iasului

    Am trecut prin Piata Unirii unde, in aceste zile, s-a desfasurat Campionatul National de Gatit in Aer Liber.
    Pe margine, erau comercianti care imbiau la scos portofelul, platit si halit. Nu stiu cat s-a inghesuit lumea la altele, dar la colaci secuiesti [kürtös kalács] era, ca de obicei, coada.
    Ce-i al lor, e a lor! Sunt buni colacii astia si-mi plac, cumpar si savurez.
    Dar, in seara asta, m-am infuriat! Nu le-am inteles gestul. Acela de a veni sa vanda in inima Moldovei si de a pune o hartie bilingva, pentru a enumera: nuca, rahat, scortisoara…
    O fi o aroganta in stilul promovat de Radio Zu sau, pur si simplu, nesimtire suta-n mie?