Ne trezim dimineata si nu realizam minunea. E o noua zi in care deschidem ochii, ne miscam, respiram. Suntem vii! Daca ne mai facem o cruce, bine de bine. Daca nu, traim pentru ca avem acest drept!
Si ne facem planuri pe termen lung si foarte lung, ne batem joc de prezent si lancezim in inconstienta noastra. Din cand in cand, mai primim cate o palma. Un avertisment.

Astazi am primit una dintre aceste palme… Astazi, Dumnezeu m-a zdruncinat din temelii si mi-a reamintit ce e viata. Un fir care se poate rupe in orice moment si pentru ruperea caruia trebuie sa fii pregatit. Doar o trecere… o trecere catre adevarata Viata.

Am aflat ca o prietena buna – Maria, in varsta de 26 de ani – a murit ieri intr-un accident. Nu doar ea, ci si copilul ei – Iustin, un baietel de un an, atat de iubit si atat de dorit… O clipa de neatentie si un adio… Atata durere lasata in urma…
Dumnezeu sa-i intareasca pe frati, parinti, neamuri si prieteni! Sa le dea putere si credinta pentru a accepta voia Lui!
Dumnezeu sa-i ierte pe Maria si pe Iustin! Sa-L rugam sa odihneasca sufletele lor in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea. Amin.
Continue Reading

De cate feluri poate fi negrul?

In aceste zile, Polonia e in doliu. O tragedie a curmat atatea vieti, a distrus atatea familii, a decapitat o tara intreaga. Nu mai reiau firul povestii, pentru ca nu cred sa fie om care sa nu cunoasca, macar in mare, cele petrecute sambata.
Nu am putut sa scriu atunci despre asta. Nici nu am vrut. Ce sa fac, sa ma bag si eu in seama cu „Vai, Doamne, ce nenorocire!”. E limpede ca-i o nenorocire, fara s-o mai spun si eu. M-am limitat la un „Dumnezeu sa-i ierte”

Despre altceva vreau sa comentez acum. Despre noi. Nu cred sa fi fost om care sa nu asocieze, macar la nivelul gandului, prabusirea avionului prezidential polonez cu o posibila prabusire a avionului prezidential romanesc. Si eu am facut-o, nu-s mai curata, nici nu vreau sa par c-as fi.
Dar, de aici si pana la tot ce mi-a fost dat sa citec pe internet in aceste zile… e deja prea mult.
Nu am votat cu Basescu, nu ma omor dupa el si probabil ca nici moartea lui nu m-ar afecta. Dar, sa-mi doresc eu moartea lui?! Pentru ce? Cu ce mi-ar usura asta mie sufletul? Sa-mi imaginez cum ar muri toti, de la A la Z, oamenii aia de sus, care, intr-un fel sau altul ne distrug si sa dau fuga in Piata Unirii ca sa fac, de fericire, un dans din buric? Ce gandire bolnava pot avea unii? Cum pot comenta cu atata lejeritate si cu atata rautate la niste articole serioase? Cum pot face postari in care sa-si arate, atat de transparent, negreata din suflet? Cum pot unii, asa zisi formatori de opinie, sa foloseasca mediile de comunicare pentru a improsca venin? Inteleg ca pe un blog poti scrie ce vrei, ca un comentariu anonim il poti face cat mai desucheat… pentru ca asa intelegem noi libertatea de exprimare… Dar, nu inteleg cum te poti folosi de un… ziar, sa-i spunem, ca sa scrii in editorial, de exemplu (si e doar un exemplu) ca nu a cazut avionul care trebuia…?!

Polonia e in doliu. Dar e un negru luminos, din care licareste speranta si demnitatea. Polonia va renaste. Iar unii romani sunt negri. In cerul gurii si in suflet. De ce ne-ar ajuta pe noi Dumnezeu, cand noi suntem cei care ne-am ucis conducatorul chiar in ziua Craciunului? De ce ne-ar ajuta pe noi Dumnezeu, cand El ne spune iubeste-ti aproapele, iar unii deja zambesc extaziati, imaginandu-si cum ar fi daca ar sari in aer Baselu…?
Si inca Dumnezeu ne iubeste prea mult.
Continue Reading

Viata de puscarias

Am vazut un set de documentare din inchisorile de maxima securitate din strainatate. Condamnati pe viata, reguli stricte… si niste tavi uriase de mancare, cu toate bunatatile pamantului, la fiecare dintre mesele principale.
Apoi, am revenit in Romania. Aici, oamenii ies in strada si cer niste salarii decente. Cer respect pentru drepturi castigate in ani de lupte si procese.

Continue Reading

Tu-tuuuuu!

Si liniste… Mult prea multa liniste va fi de acum la orele de informatica, pentru studentii de la Jurnalism.

Mihaela Popovici s-a dus…

Astazi, cand parintele a savarsit slujba „stalpilor”, a inceput o ploaie puternica. La final, cand am plecat, deasupra bisericii rasarise curcubeul.

Continue Reading