Despre parinti
Iubesc neconditionat si iarta mereu. Si accepta, parca, prea multe.
Ne supara uneori si, la nervi le intoarcem vorba. Credem ca-i avem pe vecie si ni se pare firesc sa fie ai nostri, de partea noastra, mereu pentru noi. Chiar daca nu meritam asta. Constientizam ca acest lucru e imposibil si ne promitem sa fim mai calmi. Sa-i apreciem. Sa le aratam dragostea noastra si sa fim fericiti.
Pana data viitoare. Pana peste un minut, o zi, o saptamana, cand din nou strambam din nas, raspundem, rastalmacim vorbe, fapte si plangem. Plangem pentru noi, ne plangem de ei, plangem la gandul: ce ne-am face fara ei?
E o poveste care se repeta mereu, generatie de generatie.
Este…Coana preoteasa
De multe ori mi s-a spus, ba in gluma, ba in bataie de joc, coana preoteasa. Nu sunt. Si nici n-o sa fiu vreodata. Glumele nu ma supara, iar bataia de joc nu o inteleg si ma lasa rece.
De si mai multe ori am fost acuzata de subiectivism. Deci, cand unii vorbesc de rau preotii, biserica, pe Dumnezeu, eu n-am voie sa zic nimic pentru ca, din punctul lor de vedere, sunt subiectiva. Ei, desi nu vad decat mizeria, sunt cei mai obiectivi.
Intrebari desenate
Cate flori sunt in imagine?
Cum miroase o floare din acest soi?
Orice floare are o buburuza protectoare?
Unde s-a ascuns a doua buburuza?
Presupunand ca sunt doua flori – care se ofileste prima?
Presupunand ca e doar o floare – care e umbra careia?
Mim prin viata
Ne-am obisnuit sa ne facem ca respiram si sa spunem ca traim.
De aici, pornesc toate.
Ne facem ca:
– zambim,
– muncim,
– ne intereseaza.?
Ce rezulta daca:se ia un an vechi…si se adauga un an nou…?Partenerul de viata si bucuria/ tristetea sarbatorilor
Am observat ca nu pentru toata lumea sarbatorile sunt un motiv de bucurie. O prima cauza ar fi lipsa banilor. Dar un alt motiv, mai des intalnit printre cei apropiati mie, este lipsa unui partener de viata.
Mi-e ciuda ca, in asemenea momente, parca nici nu mai conteaza ca ai parinti si frati, ca ai prieteni buni. In acelasi timp, cunosc si eu sentimentul, pentru ca l-am trait ani de-a randul. Pana la George am mai avut cateva tentative de indragosteala dar, aproape mereu, la ocazii speciale, eram singura. Si de ziua indragostitilor, si de Paste si de revelion. Ba inainte de un Craciun am luat eu initiativa si am rupt o relatie. Atunci, am crezut ca ma bat cateva colege, care nu incetau sa-mi spuna cat pot fi de fraiera ca am decis sa petrec noi sarbatori singura. Dar ce sa fac? Sa le petrec cu nervi si fara suflet deschis complet, doar ca sa am pe cineva langa mine? Nu. In ciuda momentelor de suferinta, mereu am avut luciditatea de a prefera sa fiu fara prieten, decat sa formez o pereche de compromis.Acum am un partener de viata care ma face sa ma simt implinita. Alaturi de care sunt fericita.Dar sunt si cu sufletul langa prietenele mele dragi care, la acest Craciun sunt singure. Pe care luminitele din oras le deprima. Ma intristeaza situatia aceasta. Si le-am povestit din experientele mele din trecut. Dar acum nu mai am nici o credibilitate sa le spun: „Te inteleg”. Si ma simt atat de neputincioasa…Tot ce pot este sa ma rog pentru ele, sa aiba rabdare si credinta. Sa fie convinse ca undeva, candva, il vor intalni. Atunci, vor constientiza ca a meritat asteptarea. Ca orice lacrima le va fi rasplatita. Tot ce imi doresc este sa ne putem bucura impreuna de fiecare moment, de fiecare clipa pe care o traim. Sa multumim pentru tot ceea ce, fara sa realizam ca am primit cu multa dragoste, consideram ca e firesc sa avem. Sa ne bucuram de familia minunata in care ne-am nascut – parinti si frati, sa ne bucuram de prieteni si de fiecare luminita. Sa ne bucuram ca pentru noi s-a nascut Hristos, Cel ce a venit in lume sa ne mantuiasca!Lectie de impleticit limba
Cosaşul Saşa când soseşte,
Cât şase saşi sasul coseşte.
Căci însuşi Saşa-i sas cât şase,
Şi-n sus, şi-n jos, la casa sa
Coseşte Saşa şi-n şosea.
Căci şase case Saşa-şi ştie,
Ce şansă!, Saşa-şi zise sieşi!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
