• Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Pretul unei ore fara de pret

    26 martie 2011 /

    Am primit un mail din ala, ca multe altele, ce se trimit la toata lumea. E atat de real si de dramatic, incat indraznesc sa-i fac copy-paste.
    Si mai dramatic este faptul ca noi suntem foooarte departe de castigul a 50 de dolari pe ora si totusi, de multe ori, de voie, de nevoie, munca (sau joaca de-a munca, ori facutul ca muncim) ne acapareaza viata, in defavoarea copiilor si a celor dragi.

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Ce e mai usor?

    11 martie 2011 /

    Sa zambesti sau sa te incrunti?
    Sa-ti pastrezi calmul sau sa te enervezi?
    Sa vorbesti sau sa tipi?
    Sa mangai sau sa lovesti?
    Sa ajuti sau sa refuzi?
    Sa urci sau sa cobori?
    Sa iubesti sau sa urasti?

  • Explicaţiuni,  Pentru minte

    Pomenirea morților – importanță

    26 februarie 2011 /

    Pomenirea morților este și a fost întotdeauna de maximă importanță în viața creștinilor. Voiești să cinstești pe răposatul tău? Cinstește-l prin milostenie și prin fapte de milostenie, căci numai milostenia scapă sufletele din chinurile veșnice. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

    În sâmbăta morților, dar nu numai, se fac pomeniri pentru cei adormiți. Poate că a sosit vremea să înțelegem importanța faptelor noastre pentru cei ce nu mai sunt lângă noi. Pomenirea morților se face pentru a bucura sufletele celor din Rai, pentru a alina sufletele celor din iad, pentru a pregăti sufletele pentru Judecata Universală, inclusiv pentru sufletele noastre, ale celor vii.

    Nu se dă de pomană pentru că așa e la modă și trebuie să ne vadă vecinii cât suntem de credincioși. Totul e mai profund. Și real. Sunt nenumărate cazurile în care a existat, să-i zicem, un feedback care să ne întărească în credință și să ne arate că pomenirea morților și faptele de milostenie nu sunt în zadar. Doar două exemple:

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Nemamelor din lumea-ntreaga

    15 februarie 2011 /

    Am prins o secventa dintr-o emisiune in care, niste doamne bine, niste vedete… povesteau despre cat de cumplita e perioada de sarcina. Vorbeau, apoi, despre nebunia de a-ti petrece mult timp alaturi de copil sau aceea de a renunta o perioada la cariera, pentru a te dedica lui.

    Ascultam si nu-mi puteam crede urechilor. Vorbeau despre progeniturile lor ca despre o afacere in plus. Semnificativa si nu prea. Bebe din burta era doar un motiv de a lua multe kilograme si de a te simti rau. Iar nasterea era startul pentru cea mai drastica dieta, antrenament, cumparaturi, job. Hei! N-ati ratacit copilul pe drum?

  • Pentru minte,  România,  Vorbe de duh

    Hotia – intre banc si realitate

    5 februarie 2011 /
    La Congresul International al Vamesilor, cativa domni discuta intre ei si, din vorba in vorba, ajung la momentul adevarului.
    -Sincer, voua cat timp va trebuie sa va luati BMW?, intreaba unul.
    – O luna-doua…, zice ungurul.
    – Mie putin mai mult, vreo patru luni, raspunde si bulgarul.
    Si tot asa, francezul, italianul, americanul… Fiecare – de la o luna pana la cateva luni.
    Vine randul romanului, care ii uimeste pe toti:
    – Pai… mie imi trebuie vreun an-doi sa fac treaba asta!
    Toti isi dau coate si rad:
    – Cum se poate asa ceva? Tocmai la voi, recunoscuti pentru siretlicuri, sa dureze atat?
    – Pai da, raspunde vamesul roman. BMW-ul e o companie mare!
    Asta a fost bancul. Realitatea e cea pe care o stim cu totii. Am ametit de atata vorbarie despre aderarea la Schengen, vama, vamesi, coruptie, anticoruptie, mita, spaga, cadou, trafic de si trafic cu…
    Bancul, in esenta lui, nu se refera doar la unii vamesi, ci si la alti lucratori, la alte functii.
    Ne-am obisnuit ca, prin natura noastra, sa fim niste hoti. Furam, inca din scoala. Copiem. Si, astfel, furtul ni se pare normal.
    N-o sa ma apuc de judecat. Si nici n-o sa spun ca eu sunt pura. Nici n-o sa arunc cu piatra. Stim deja ca exista pilda cu vamesul si fariseul si ca Zaheu vamesul s-a pocait – ca oricine se poate intoarce de la rau, candva.
    Ma voi referi, in schimb, la masura in care se fura. Cum – a gresi e omeneste si hotia e o greseala, sa spunem ca furtul e in firea umana. Dar, cum, cat…?
    Una e sa ai borcanul cu miere si sa bagi si tu un deget, sa te linciuresti multumit, si alta e sa-ti infigi mana pana la umar si sa bagi si capul in borcan. Hotia si habotnicia nu vor face casa buna vreodata.
    Riscul e sa cazi cu totul in borcan si sa ti se puna capacul, ori sa se sparga borcanul. Socoteala se da si pentru degetul de miere, d’apoi pentru pagube mai mari! Hotul neprins, negustor cinstit, adevarat! – dar asteapta, negustorule, ca unul sau altul sa aiba interesul de a te da in gat. Si atunci – pazea! Nimeni nu te va mai feri, si-ti vei sparge fundul de la busitura!
    Aceasta postare este pentru toti cei care nu se multumesc cu un BMW si vor intreaga companie. La multi ani dupa gratii!