• Ale tinereţii valuri,  Din online,  Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte

    Ajută-mi prietenul să renască!

    Locuiesc în Alexandru de când mă ştiu. Pasarela este un reper al existenţei mele. Am trecut pe aici de mii de ori. Şi spun asta fără nicio exagerare.

    Pasarela pietonală face legătura dintre cartierul nostru şi gară, implicit – dintre cartier şi Centru, Copou şi multe alte locuri din Iaşi. Pe pasarelă mă întorceam de la liceu, pe pasarelă plecam şi veneam de la facultate, din plimbări, de la muncă. Acum, îmi retrăiesc copilăria pe pasarelă, când merg cu Maria să vedem trenurile, să facem din mână la oameni, să ascultăm trăncănitul paşilor.

    De fiecare dată sunt alte trenuri, de fiecare dată sunt alţi şi alţi oameni. Până când şi atmosfera diferă. Numai EL, prietenul meu de 28 de ani şi mult mai bătrân de atât, e mereu acolo, neclintit, la întâlnire. Un turn în care mă visam prinţesă, un turn care mă fascina prin faptul că îmi aţintea privirea de fiecare dată, jumătate din drum, apoi mă urmărea discret, ca un paznic, până ajungeam la scări. EL – un reper, o constantă, un vechi castel de apă.

    Deşi a făcut parte din vieţile multora, se pare că nu prea-i mai pasă cuiva de EL… De aceea, am fost încântată să aflu că Turnul Nostru poate renaşte! Poate! Şi tu poţi să contribui la asta! Citeşte cu atenţie!

  • Pentru minte

    Trecem la ora de iarnă

    În această noapte, vom da ceasul înapoi cu o oră. Astfel, ora 4 va deveni ora 3.

    Ce putem face cu o oră în plus? S-o dormim… aud răspunsul clasic…

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Pietre...,  Umanitar

    Îndemn pentru minte şi suflet

    Eşti convins că-ţi vei iubi copilul, încă de dinainte de a-l concepe. Însă, iubirea pentru copilul tău depăşeşte orice imaginaţie.

    Când îţi doreşti un copil, îţi doreşti şi sănătate. Când eşti pe cale să ai acel copil, implori sănătate.

    Când nu ai copii, durerea unui copil te sensibilizează. Când eşti părinte, durerea unui copil te sfâşie.

    Gândul că propriul tău copil ar putea suferi, în timp ce tu îl priveşti neputincios – este o pedeapsă cumplită. Realitatea unui astfel de gând – este o catastrofă.

  • Pentru minte,  Secvenţe

    Ce face porcul de revelion?

    Din capitolul – discuţii adevărate.

    Ea: Porcule!

    El (cu o mândrie nemaipomenită în glas): Guiţ, guiţ!

    Ea: Vrei să-ţi spun un secret? Un sfat, mai corect…

    El: ?!

  • Pentru minte,  Te-Ve(de),  Vorbe de duh

    Despre capre şi bube pe suflet

    Niciodată nu am înţeles grija excesivă a oamenilor pentru capra altuia. Cu atât mai puţin, am înţeles caprele astea – devenite adevărate vedete! Nu înţeleg rolul de news alert care anunţă, cu surle şi trâmbiţe, nunta unuia, divorţul altuia, botezul unora la care am văzut nunta, dar încă nu – divorţul.

    În acelaşi context, nu înţeleg, într-o lume plină de accidente – de ce un singur accident contează. De ce doar acela e răsucit pe toate părţile şi mestecat până la epuizare.

  • Explicaţiuni,  Pentru minte

    Prietenilor li se spune „La mulţi ani!” de ziua lor

    M-am tot confruntat cu o serie de atacuri la adresa ieşenilor care-şi permit să stea şi ei la rând, în această perioadă, pentru a se închina la moaştele Sfintei Parascheva. Ce, nu pot merge oricand la Mitropolie? De ce iau locul oamenilor veniţi de la atâţia kilometri depărtare?

    În primul rând, ei nu iau locul nimănui. Pelerinii ştiu ce-i aşteaptă, atunci când pornesc la drum. Au ferma convingere că nu le va fi de ajuns o oră, nici măcar o zi, pentru a se apropia de raclă. Şi – greu de înţeles pentru mulţi – nici nu-şi doresc asta! Pentru că ei vin cu gândul de a-şi oferi timpul, statul în picioare şi în frig, ca pe o jertfă pentru dragostea şi ajutorul lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui.

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Vorbe de duh

    Scrisoare deschisă către un cârcotaş necredincios

    Apropierea zilei Sfintei Parascheva, numărul mare de pelerini care vin la Iaşi, neîncetat, încă de duminică, credinţa unora şi necredinţa altora au început să fie, din nou, subiecte de dispută. Dacă îndrăznesc să citesc parte din comentariile de la sfârşitul unui articol din ăsta, de sezon, mă umplu de tristeţe şi de neputinţă. Ştiu – şi totuşi nu încetez să mă sperii de câtă răutate există în lume.

    Aici nu e vorba doar despre a crede sau a nu crede. E vorba despre a respecta credinţa sau necredinţa altuia! De ce trebuie să ne bălăcărim, cu orice ocazie? De ce trebuie ca, pe teme religioase, bălăcăreala să atingă cote uriaşe? Citeşti ceva, nu-ţi convine, treci mai departe! De ce te bagi în discuţii fără rost, doar ca să împroşti cu noroi?