Prea multă dragoste poate dăuna – am auzit într-un film și am rămas pe gânduri.
Există prea multă dragoste?
Există dragoste. Există prea multă sau prea puțină… dragoste?
Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical
– Hei, ce ai cu femeile? Ar trebui să fii de partea lor! De ce le înfrunți?
– Le înfrunt?! Eu?! Dar eu iubesc femeile! 🙂 Și mi-s dragi de nu mai pot în calitatea lor supremă, de mame!
– Și-atunci? Ce te tot iei de ele pe Facebook?
– Nu mă iau de ele… Doar le vorbesc. Nu ești de partea femeilor numai mângâindu-le pe frunte. Ești de partea lor trezindu-le! Trezindu-te o dată cu ele! Conștientizând realitățile! Luptând pentru schimbare în bine, de la interior spre exterior. Nu ești de partea femeilor numai admirându-le rochiile și machiajul – ci și privindu-le în suflet, cu sufletul.
Ia să vedem… cum înfrunt eu femeile! 🙂
Baba Anda și adolescenții – lecție (necerută) la ceas de seară
Aseară făceam un badminton cu prunca, în parc. În apropierea noastră, la o masă, s-au așezat patru fete și un băiat, adolescenți simpatici. Au început să joace cărți.
– Ce proastă ești!, a exclamat puștiul, la un moment dat.
Maria a căscat ochii mari și s-a întors spre el. Dar el și ele erau în lumea lor. Vorbeau și râdeau și, se vede treaba, lui îi plăcea să fie în vizorul amicelor sale.
– Să nu permiți nimănui să-ți vorbească așa!
Cristina Andone: șase legi de care să ținem cont atunci când scriem o poveste
De la Cristina Andone, autoarea Poveștilor din Pădurea Muzicală și a altor scrieri fantastice, am aflat cum se fac poveștile. Cu pasiune, curiozitate, imaginație și creativitate + cu drag de copii și de copilărie, logic! 🙂 Pe lângă aceste ingrediente, mai există și niște legi de scriere. Legi valabile pentru poveștile dintr-o carte dar, în mare, și pentru o compunere la școală, pentru o postare pe blog sau pentru o scriere mai complexă. Legi care mi s-au părut foarte interesante și bune de spus mai departe.
- Legea
Inspirație pentru educație – ce-am reținut de la SuperTeach
Am fost, de curând, la SuperTeach, într-o combinație de serviciu și interes personal, de timp liber și de dorință de cunoaștere și dezvoltare. Am petrecut o zi cu oameni foarte faini pe scenă care au vorbit, cu precădere, cadrelor didactice. Dar nu m-am simțit exclusă. Din contra! Am avut atât de multe de învățat, încât mi-am mai luat o porție de energie pentru toate gândurile și toate proiectele care mă bântuie!
În plus, ca fată de prof, ca fostă elevă, ca mamă de copil deja ancorat în școală… chiar m-am simțit de-a casei! Să nu mai pomenesc de anii în care am lucrat ca jurnalist pe domeniul învățământ, ani de suflet, care m-au provocat, m-au bucurat, m-au întristat și m-au trezit la realitate. O realitate pe care e necesar să o conștientizăm – pentru a o putea schimba în bine!
Am „transmis” în timp real de la eveniment, pe FB, crâmpeie din discuțiile ce s-au purtat. Am simțit însă nevoia de a le aduna și completa cu tot ce-am mai notat în carnet. Și de-a împărtăși! Căci avem nevoie de #inspiratiepentrueducatie!
Nu-mi spune mie ceea ce n-ai vrea ca soția ta să audă că-mi spui
E simplu! E-atât de simplu, încât nu înțeleg cum reușesc unii să se complice în asemenea hal. Când vorbești, gândește! Sau… ok… e clar că gura o poate lua înainte și că informația se procesează mai greu. Dar, totuși, e musai să-ți fixezi niște limite. Pentru binele tău, pentru binele familiei tale, pentru viața ta!
Niciodată, domnule, nu-mi spune mie (sau oricărei alte femei) ceva ce n-ai avea tupeul să-mi spui de față cu scumpa ta soție.
Bufonul, vameșul și fariseul
„Eu rezist, pentru că-i văd pe oameni că au nevoie de un bufon. Mi-am asumat bufoneria dar, vă rog frumos, râdeți și mai gândiți-vă o dată acasă!”. Așa l-am auzit spunând ieri pe părintele Constantin Necula, la SuperTeach.
Asumarea bufoneriei nu-i deloc treabă ușoară – căci sunt convinsă că, deși părintele e foarte iubit de public,