Sfintele moaște – o explicație în ziua Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Astăzi, de ziua Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi sau Basarabov, Ocrotitorul Bucureștilor, am ales un fragment din cadrul predicii pe care a ținut-o, la Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
Foto: Oana Nechifor/ doxologia.ro

Un fragment în care vorbește despre sfințenie și sfinte moaște, ca semn al lucrării Duhului Sfânt în firea umană.

Continue Reading

Votul din rană – dureri în umbra unui referendum

Sunt o divorțată. N-ar trebui să vorbesc eu, prima care am participat la boicotarea familiei mele și cea mai mare dintre păcătoși. Eu, care L-am răstignit de atâtea ori pe Hristos… Și totuși, mereu mă întorc la picioarele Lui. Cad des. Și tot des – cădere după cădere, mă chinui să mă ridic. De aceea, îndrăznesc să spun despre mine că sunt și că mă simt fericită. Sunt o păcătoasă fericită. Căci am o viață bună. Am avut o copilărie faină și inclusiv o căsnicie fericită. Așa că n-am rămas cu răni din anii în care am fost o „doamnă”. Din anii cei frumoși, cu rod bun – de care n-am știut să ne îngrijim. Ce ironie…

Am susținut ideea referendumului, dar nu am putut „poza” în cel mai bun model. Doamne ferește să ajung să spun eu cuiva: „Să fii ca mine!”. Nicidecum. În toate discuțiile în care am intervenit, însă, pe parcursul întregii perioade de dinaintea referendumului pentru căsătorie = bărbat + femeie am pledat pentru dreptate. Căci am simțit că mă strâng de gât toate minciunile, toate falsele probleme și toate realele probleme care, de această dată, nu aveau legătură cu subiectul. Am îndemnat la vot fără a impune eu un da sau un nu – am respectat inclusiv ideea cinstită de boicot ca părere personală, dar am reacționat cu argumente și cu explicații în fața dezinformării. Nu m-am purtat urât, n-am jignit, dar nici n-am permis a fi considerată o luptătoare împotriva iubirilor de unu la unu, în orice formulă s-ar desfășura ele. Am militat însă împotriva celor care se folosesc de aceste iubiri, pentru a ne aduce în actualitate multele puncte de educare și de reeducare din agendele lor de protocol. Am fost mirată, uneori dezamăgită – și probabil că, la rândul meu, am mirat și am dezamăgit pe alții.

Sunt o divorțată. Deci am și eu pe ale mele. Așa că nu încep să trag acum concluzii de pe o poziție de… creștinească superioritate.

Continue Reading

„Nu mi-am dorit să-mi fie mie bine! Mi-am dorit ca vouă să NU vă fie bine!”

Am văzut cândva un film despre o tipă care provenea dintr-o familie destrămată, cu abuzuri și o grămadă de nenorociri. La un moment dat, s-a împrietenit cu o altă tipă – dintr-o familie ideală. Aceasta din urmă a văzut-o ca pe-o soră, iar părinții ei au primit-o în casă și în sufletele lor cu toată deschiderea și cu toată iubirea. Credeți că a fost bine? Din păcate, nu. Căci, în ascuns, tânăra nefericită a început să creeze o grămadă de probleme,

Continue Reading

De la amăgire la dezamăgire, cu un pas mai aproape de fericire

Ce-i dezamăgirea, dacă nu un antidot la… amăgire?!

Dezamăgirea e precum rana aceea de cuțit pe care o faci, atunci când vrei să scoți veninul. Problema e că acum nu știai că te-a mușcat șarpele. Ești luat prin surprindere… și doare. Tare!

Mai ales că pare că-i vorba doar despre rană și atât. Dar era și amăgirea pe acolo. Demult. Numai că ea se afla în întuneric și în minciună.

Continue Reading