M-am reîndrăgostit la Bistro Copou
Prima parte a zilei de sâmbătă a fost dedicată prieteniei, blogosferei, copiilor și… clătitelor! Gabriela Elena ne-a invitat cu mic, cu mare la degustare de bunătăți. Și n-am refuzat. Îmi propusesem de mult timp să ajung la Bistro Copou dar, de fiecare dată, intervenea ceva. Acum, însă, s-au aliniat clătitele în farfurie și ne-au îmbiat să punem mâna pe furculiță și pe cuțit!
În copilărie, am fost o mare amatoare de clătite. Clătite clasice, cu dulceață, făcute în bucătăria și în dragostea mamei. Între timp, am ajuns să prefer doar foaia de clătită, fără niciun fel de umplutură. Dar sâmbătă… sâmbătă… trebuie să recunosc:
Lupta împotriva cojilor de semințe continuă. Rozătoarele #rezistă…
– Hei, ce faci? Am văzut niște mesaje pe băncile din Alexandru și m-am gândit la tine!
Carmen, prietena mea, m-a sunat să-mi spună că în parcul nostru sunt și alți luptători împotriva… rozătoarelor! 🙂 După ce ne-am amuzat, c-am molipsit-o și pe ea să gândească realitățile în postări, i-am mulțumit și am rugat-o să facă și două poze.
Hai să punem Iașul sub lupă!
Pe Andrei Tudor Ionescu îl cunosc de când era el adolescent și eu eram tânără! 🙂 Făcea parte din Consiliul Elevilor, iar eu scriam pe domeniul învățământ la Ziarul Evenimentul. Apoi, drumurile noastre s-au despărțit. Am plecat de la ziar, el a plecat din Iași și-a devenit student al Facultății de Informatică de la Universitatea din Manchester, Marea Britanie.
Am auzit vești despre Andrei anul trecut, când a creat o aplicație turistică pentru orașul nostru – Iași Guide. O chestie foarte tare și de maximă utilitate pentru cei care ajung în Iași în vizită,
50 de bani – dar din dar se face Rai
Aseară mi-am luat o cafea. Doi lei jumate. Am dat trei lei, am lăsat restul pe tejghea și-am zâmbit. Halal ciubuc… Apoi am început să calculez. Totuși, dacă fiecare doritor de cafea ar lăsa 50 de bani… s-ar aduna ceva la final de zi. Și chiar deloc de neglijat.
Din gândurile mele m-a trezit o fetiță,
Cine spune că dacă stai la etajul 6 nu poți să te ocupi de grădinărit? :)
Cam așa arată grădina din fața blocului nostru,
Cu matizul prin parcare – liber la peripeții
Am lăsat mașina pe undeva, preț de cinci minute. Când m-am întors spre locul de parcare, am văzut portiera șoferului bușită. O, nu! Mă uitam la tabla aia înfundată și înaintam din ce în ce mai lent, amânând momentul întâlnirii. Apoi m-am ghemuit și am stat față în față cu portiera.
Un câine la „Veșnica pomenire”
Sâmbăta aceasta, la slujba pentru cei adormiți, se cânta Veșnica pomenire. Lumea se ruga, clopotele băteau, iar câinele bisericii s-a ridicat din somnul său și a început să urle, parcă, la lună. De trei ori s-a cântat și au bătut clopotele, de trei ori câinele a schelălăit într-un fel… sfâșietor.
I-am povestit Mariei secvența. M-a ascultat, s-a minunat, apoi
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase