Educatie… canina
Aseara am asistat la o mica bataie intre catei si la o cearta… de m-am plictisit!Ne plimbam in parc, in Copou, si in fata noastra s-au intalnit doua tanti, cu patrupedele in lesa. Catelusii s-au mirosit, s-au descoperit ca sunt, de fapt, cateluse. De aici, distractie! S-au incaierat, s-au incalcit in ate, stapanele tipau de numa’ numa’ si incercau sa le desparta. Momentul n-a durat mult, dar a fost… intens. Si, pana la urma, firesc.Ce-a urmat insa, m-a amuzat la culme. Una dintre stapane si catelusa ei mergeau in directia in care mergeam si noi. Astfel, am putut asista la mustruluiala. Asa te-am invatat eu pe tine? Asta e educatia pe care ti-am dat-o? Te scot in parc si ma faci de ras, a? E frumos asa? Asa arati tu ca esti o domnisoara civilizata? Intrebarile au continuat mult si bine. Doamna – care nu avea mai mult de 35 de ani – a inceput sa se indeparteze de noi. De acum n-o mai auzeam, dar ii vedeam mainile zburand prin aer, intr-un fel tare comic de a-si sustine cearta. Oamenii de pe banci, prin dreptul carora trecea, isi intorceau automat privirile si buseau in ras. Iar ea era atat de concentrata in a face educatie „copilului”, incat parea ca nu mai vede si nu mai aude nimic in jur…Cu siguranta, ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit aseara ar fi fost sa ma aflu in pielea catelusei. Cred ca a avut o migrena ingrozitoare si i-au tauit urechile toata noaptea…Tu, eu si-o umbrela
Pic , pic, pic, pic, picCe mai plouaLa nesfarsit.Pic, pic, pic,Nu ne pasa noua,Fiindca ploaia ne-a unit!
Gluma, gluma… Dar, totusi, cam cat de mare poate fi dependenta de calculator, daca nicio ploicica nu ne poate desparti de el?
Poc-poc!
In general, pe unde intri, nu ai voie cu inghetata, produse de patiserie, role sau animale de companie. Dar Interzis accesul cu arme n-am mai vazut pana acum! Se pune faptul ca interdictia este afisata la o banca? Si care e diferenta fata de o alimentara sau un mall?
O sansa rara –
– intrarea in Sfantul Altar si sarutarea Sfintei Mese
Duminica s-a resfintit Biserica „Schimbarea la Fata Socola” (biserica Spitalului Socola). Asta inseamna ca Sfantul Altar a fost deschis pentru toata lumea – atat barbati, cat si femei.
Am mers si noi sa ne inchinam, spre seara. Coada era pana in dreptul clopotnitei. Liniste multa si, in acelasi timp, animatie.
Ne-a luat mai putin de doua ore sa parcurgem tot drumul, pana am ajuns sa putem saruta Sfanta Masa.
Multi, foarte multi copii. Ei au fost stapani pe tot ceea ce a insemnat spatiu verde. Dar si cei mai puri, in fata Altarului. (Lasati copiii sa vina la Mine…)
O adevarata bijuterie. O bijuterie care ar putea sa-l coste pe parintele Iustin Neagu – libertatea. Biserica era pe punctul de a se darama cand au inceput lucrarile de restaurare. Iar lucrarile – consolidare si pictura – au fost facute prin donatii ale credinciosilor.
Dar, pentru ca biserica este monument istoric (ridicata de Alexandru Lapusneanu, intre anii 1551 – 1562), ea ar fi trebuit sa primeasca finantare si accept de restaurare de la Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National. In schimb, toate acestea intarziau sa apara si urmau sa se petreaca la sfantu’ asteapta, cand nu mai ramaneau decat ruine. Prin urmare, parintele si-a asumat raspunderea consolidarii fara accept de la mai marii culturii. Acum, el e acuzat ca placarea cu piatra si pictura din interior nu respecta forma initiala a proiectului.
Oare i se spune si „multumesc” pentru ca a reusit, de bine, de rau, sa tina in picioare aceasta pagina de istorie si de credinta?
Cand am plecat noi, coada era si mai mare. Randul iesise, mult dupa clopotnita, iar parcarea era tixita.
Cine nu a reusit inca, dar doreste sa intre in Sfantul Altar al Bisericii Socola o mai poate face pana miercuri.
Animatie in parc
Suntem cu un pas mai aproape de week-end. Daca va fi si vreme buna, cu atat mai bine! Sambata trecuta, in parc in Copou erau tineri care animau atmosfera si care bucurau copiii.M-au bucurat si pe mine si mi-au amintit ca in Spania asta era aproape o obisnuinta. As vrea sa revad aceste secvente (si altele) cat mai des. Daca nu, macar la sfarsit de saptamana, prin parcuri. E cu adevarat special.
Cu burtica la plimbare
Astazi a fost cald si bine. Asa ca, dupa serviciu am fost si la plimbarica. Abia am gasit o bancuta pe care sa ne odihnim si noi! Mami mi-a povestit ea ce inseamna primavara… dar am asa o parere ca trecem totusi de la iarna la vara. Zic si eu…!
Peripetii la inghesuiala
Intrebare: Cati oameni pot incapea intr-un maxi-taxi 6?Raspuns: Foarte multi!Cei care folosesc frecvent traseul Dacia – Copou stiu despre ce vorbesc. In Alexandru, la Minerva – deci dupa numai cateva statii – e deja marea buluceala. Pe de o parte, iti vine sa strigi la sofer si sa-l injuri, ca te duce ca pe o vita, la taiere. Pe de alta parte, cand esti grabit… tot lui ii multumesti. Bine ca te ia! Si te rogi sa nu se intample o tragedie pana la ajungerea ta la destinatie…
Azi m-am suit si eu intr-o conserva din asta. Nu am nici o pretentie sa mi se ofere un loc pe scaun. Multumesc lui Dumnezeu, ma simt bine si n-am nevoie sa ma fac ca lesin pentru a obtine mila. Dar cand vad pe unii ca se suie, la propriu, pe mine, comentez. Si-mi fac loc ca sa respiram, cat de cat, si eu, si burta. Am protestat, am facut loc si totul era ok. Apoi a inceput amuzamentul.
De la Gara, o tanti maaare, din spatele masinii, a inceput sa se indrepte spre fata, pregatita sa sara parca din mers. „Coborati pe Independentei? Coborati pe Independentei?” Si dadea din coate, si strivea oamenii din picioare, dar si pe cei de pe scaune. Hei, tanti, mai sunt doua statii! Potoleste-te! Toata lumea gandea asta… nimeni nu-i spunea nimic. M-am facut micuta cand a trecut pe langa mine si am incercat sa ma preling pe langa un scaun, ca sa nu raman lipita de el. Ceea ce nu a gandit tanti, e ca dintre oamenii pe care ii depasea ea, unii coborau in Piata Unirii. Adica, inainte de Independentei!!! Asa ca, la randul lor, omuletii au redepasit-o si au strivit picioare si nervi pe unde au trecut. Eu ajunsesem deja in spate… si priveam, uimita si amuzata la toata chifliceala care se petrecea in fata. Ok – ajungem si pe Independentei si coboara doamna.
In maxi au ramas mai mult tineri, studenti care, marea majoritate, se pregateau sa coboare la Universitate. Si s-au pregatit, domnule! Adica… de undeva de pe langa BCU au inceput sa faca toti rand la usa. Oameni mai slabuti… dar la fel de grabiti ca si doamna cea plinuta de mai inainte. Cred ca dragul de scoala ii impinge la inghesuiala. Cred ca e o placere sado-maso… Oricare ar fi motivul, e peste puterile mele sa-l inteleg. Am coborat ultima din maxi si n-am pierdut nimic fata de primul care a pus piciorul pe asfalt. Si am mai lasat in masina doar vreo trei persoane, fericite probabil ca, in sfarsit, vor calatori cu aer, cu decenta, cu ceva mai multa libertate in miscare.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
