Cum ar fi…

* sa se lanseze o revista aici, in inima Moldovei?

* sa fie o revista a adevaratelor valori?

* sa se numeasca… sa spunem… GLARE?

Ce inseamna stralucirea si cat dureaza ea? Atunci cand este vorba despre oameni valorosi, stralucirea este eterna si depaseste granitele vietii.
Cum ar fi… sa apara cineva care sa lupte si pentru valoare, nu doar pentru celebra si expirata motivatie „asa cere publicul”?!
Cum ar fi sa existe un public educat?
Glare.

Continue Reading

Nu-mi vine sa cred ce frumos e Craciunul!

Luminite pe strazi,
Luminite in suflet!

 

Acum doi ani, cam in aceeasi perioada, eram cu George la plimbare – nu suparati, dar morocanosi.
Un baietel de cativa ani s-a desprins din mainile parintilor lui si fugea printre luminite. Era atat de fericit! „Nu-mi vine sa cred ce frumos e Craciunul!” – nu se mai satura sa repete aceeasi idee, inca si inca o data!
Anul asta imi vine si mie sa tip de bucurie. Atat de frumos mi se pare fiecare moment pe care-l respir, fiecare beculet pe care il vad! Nu-mi vine sa cred ce frumos e Craciunul!

 

Cum m-am facut cu un lantisor

Saptamana asta am fost cu mama in Carrefour. Am umplut cosul, am lasat toti banii la casa… ca de obicei.

Deodata, o tipa ne taie calea: Vad ca ati cumparat DERO, veniti la noi, avem un premiu pentru dumneavoastra! Ma duc la „ghiseu” si sunt rugata sa extrag un biletel dintr-un bol. Trag bilet, desfac, citesc: LANTISOR.

Fata, foarte dezorientata,

Continue Reading

Animale exotice… de companie

Astazi la Casa de Cultura a Studentilor a avut loc o expozitie mai putin obisnuita. Studentii (de la Medicina Veterinara, mare parte) si-au luat animalutele de acasa si le-au adus la pozat.

Hmmm… cum ar fi sa traiesti cu un sarpe in casa? Dar cu 25 de serpi si o nevasta? Unul dintre participanti poate raspunde la aceasta intrebare 🙂 Cum e sa traiesti cu un dihor in casa? Dar cu taranatule? Ce sa mai spunem despre cinci struti in curte?

Continue Reading

9 noiembrie – Sfantul Nectarie

Acum trei ani, la mare, am cunoscut un baietel de care m-am indragostit pe loc. Frumos, istet, plin de viata – un copil minunat, pe care orice parinte si l-ar dori. Nectarie. Asa il cheama. Mi s-a parut un nume ciudat la inceput, dar mi-a placut mult. Nectarie?!

Desi ar fi trebuit… nu mai auzisem acest nume. Si nu mai auzisem despre Sfantul Nectarie. Asta desi aveam o carte cu minunile Sfantului de un an inainte de a intalni acest copil. Asta desi una dintre bisericile din Alexandru care se cladea in acea perioada avea hramul Sfantului.

Rusinos. In tot acest timp, Sfantul Nectarie a asteptat, rabdator, sa-l cunosc.Si am inceput, incet-incet, sa-l descopar:

Continue Reading

„Numai Dumnezeu nu ne minte”

– cu gîndul acesta s-au închinat pelerinii moaştelor Sfintei Parascheva

În fiecare an, moaştele Sfintei Parascheva atrag la Iaşi sute de mii de pelerini. Boala ori necazurile sînt, la început, cele care-l urnesc pe om. Urmează minunea, sentimentul unic pe care-l trăieşte fiecare creştin atunci cînd, după ore obositoare de aşteptare în frig şi uneori în ploaie, se închină şi sărută sfintele moaşte. E transformarea, momentul în care simţi că pluteşti, uşor ca un fulg, bucuria de a te fi învrednicit să ajungi cu un pas mai aproape de Dumnezeu.
Apoi, în timp, vin răspunsuri la atîtea rugăciuni şi lacrimi. „Poate că nu sînt răspunsurile la care te-ai fi aşteptat, dar ele sînt cele mai bune. O boală se poate vindeca sau măcar ameliora. Dar minunea e cu atît mai mare cu cît un om învaţă să-şi accepte necazul, să-şi ducă crucea cu demnitate şi cu credinţă. Minune e să nu uităm să-i mulţumim sfintei pentru ajutor. Minune e magnetul nevăzut care îl atrage pe credincios şi în următorii ani la închinare”, a încercat să explice Liliana, o tînără care de mică vine în fiecare an tocmai de la Ploieşti, în pelerinaj.
Copii şi vîrstnici, săraci şi mai înstăriţi, bolnavi sau nu, pelerinii au devenit un tot. Au un scop comun şi luptă pentru păstrarea credinţei. „Sfînta m-a salvat din toate greutăţile pe care le-am avut. Nu pot să cred că există încă oameni care iau în rîs asemenea momente speciale. Cum să nu crezi în Dumnezeu şi în sfinţii Lui?”, s-a întrebat tanti Anica, de la Botoşani, care de 24 de ani e nelipsită de la hram. „Sînt operată pe creier a noua oară. An de an vin la sfîntă, de 14 ani, şi mă simt mult mai bine. Cum să nu cred?”, i-a întărit mărturisirea Elena Nazar, din Galaţi.
Fiecare pelerin are povestea lui, fericită sau mai puţin fericită. Că a simţit pe propria piele minunile, le-a aflat de la prieteni sau din cărţi, el crede. Iar credinţa mută munţii din loc. „Înainte de a mă mărita, soţul meu a venit şi a aprins o lumînare aici. S-a rugat să se căsătorească cu mine. Mulţumesc sfintei că m-a ajutat şi am făcut casă cu el. Sîntem împreună de 25 de ani”, ne-a spus Nelica Sîncu, din Bîrlad. Din ’85 vine la moaşte şi Radu Hersiu, din Vrancea: „Venim şi eu, şi soţia. Mereu ne e drag să ajungem aici. Ne rugăm pentru sănătatea noastră, pentru copii, pentru bine în casă. Lăsăm de-o parte oboseala, frigul, sfînta ne învredniceşte”.
Într-adevăr, privind oamenii care-şi aşteaptă rîndul la închinare, simţi că slăbiciunile le sînt mult atenuate. „Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului venim aici, pentru că doar speranţa ne-a mai rămas. Numai Dumnezeu nu ne minte! Nu se simt frig, ploaie. Chiar sînt dezamăgită că nu stau mai mult timp la coadă. Cred c-am să mai merg o dată”, ne-a zis Violeta Chirilă, din Constanţa. Ştefana, o femeie de 69 de ani din Galaţi, a trecut de trei ori pe la moaşte: „De acum, rămîn la toate slujbele. Cînd vin aici mă simt mai liniştită, îmi trec durerile”. Iar bunica Maria, din Paşcani, şi-a adus nepoţii la închinare: „Oana are 9 ani, iar Daniel – 6. Ei au vrut să mă însoţească şi au fost cuminţi în orele astea de cînd aşteptăm. Eu de 17 ani vin continuu. Mă rog pentru mîntuire, pentru iertarea păcatelor, pentru sănătate”.
Minunea e desăvîrşită în momentul în care creştinii ajung la racla cu moaştele Sfintei Parascheva. După întîlnirea cea sfîntă, feţele sînt mai luminoase, sufletele tresaltă, iar bucuria se manifestă prin zîmbet, lacrimi şi închinăciuni pînă la pămînt. „După ce plecăm de aici ne simţim uşori ca o pană!”, a exclamat Săftica Bobocel. „Eu am trecut acum a patra oară. În anii trecuţi, am avut probleme cu vrăjmaşul. Mi-era teamă să nu mai vină diavolii, să se zbată în mine. Dar uite, că anul ăsta m-a păzit sfînta!”, ne-a mărturisit Adriana, din Bucureşti.
Pentru sceptici, evenimentele din aceste zile sînt o ciudăţenie. În schimb, pentru cei care vin, ani la rînd, de la sute de kilometri distanţă, fără să le pese de capriciile vremii şi de oboseală, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva este o minune. Una încărcată de speranţa în mai bine, într-o viaţă liniştită, cu sănătate şi împliniri. Şi rugăciunea ca jertfa de cîteva ore să însemne ştergerea cîtorva păcate şi un pas spre mîntuire.

Continue Reading