Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase.
Ieri, am fost în drumeție, într-o lume de… vin! Alături de bloggerii ieșeni și cu sprijinul Icar Tours, am ajuns la Vișani, pe tărâmul Gramma Wines.
Am aflat povestea unui vin relativ nou – dar, care întrece orice calitate. Am aflat o parte dintre secretele licorii care ne-a îmbătat simțurile. Noi nu ne-am îmbătat, dar am devenit, vizibil, mai comunicativi și plini de viață – căci, nu degeaba este Gramma – vinul conversației!
Toți fulgii din lume se repezeau spre noi. Ca în senzația aceea, din filmele 3D, în care mergi prin spațiu. O senzație ce a durat trei ore – pentru un drum ce nu se face, de obicei, în mai mult de o oră și jumătate. Serpentine, dealuri mari, văi, gheață… Acul de la bordul mașinii nu a trecut deloc de 40 de kilometri pe oră. Totuși, dacă priveai prin fulgi – și, era imposibil să n-o faci! – iluzia era aceea că gonești cu viteza luminii!
Când am ajuns, sâmbăta trecută, în Piatra Neamț, la Grădina Zoologică, Maria a privit spre cer și a întrebat: Ce-s alea?! Atunci, am realizat că telegondola e în funcțiune și că, din vreme în vreme, câte o cabină trecea deasupra capului nostru! 🙂
Sâmbăta este singura zi din săptămână – fără serviciu. La mine. La George, sâmbăta este una dintre zilele cele mai ocupate. Sâmbăta aceasta, ca prin minune, ne-am trezit amândoi liberi, fericiți, cu o Marie simpatică, numai bună de scos la plimbare. Și-am plecat la plimbare. Ne-am suit în mașină și roțile ne-au purtat spre… Piatra Neamț!
Atunci când am fost la Seara Naivă a Olimpicilor Ieşeni se vorbea despre un proiect tare frumos. În care, logic, am vrut să mă implic. Un proiect prin care să scoatem în faţă tinerii merituoşi. O parte dintre ei, măcar aşa – de un început bun. Pentru că Iaşul musteşte de excelenţă, dar noi ne încăpăţânăm să vedem mereu tot ce-i rău, prostesc, fără valoare.
Îmi tot vine să amân scurta poveste de concediu, dar mi-e teamă că se întețesc ploile și mai vine și iarna – că expiră pozele cu marea cea frumoasă, cu soarele cel simpatic, cu nisipul cald și cu odihna de care ne-am bucurat! N-aș vrea să nu spun nimic despre perioada 22-27 august – primul nostru concediu în trei la mare!
* Drumul de la Iași la Eforie Nord a însemnat, pentru Maria, cel mai lung timp petrecut vreodată în scăunelul de mașină. Așa că, am pornit noaptea, pe răcoare, pentru ca ea să doarmă și, astfel, să i se pară că numai ce-a închis și-a deschis ochii, și-a ajuns la mare. N-a fost așa, deoarece o treime din drum a stat trează, ne-a cântat și ne-a arătat soarele ce răsărea din farurile mașinilor.
Vineri seara am revenit din concediu. Astăzi, revin din pauza de blog. Deşi lumea aşteaptă poveşti, impresii, imagini de la mare şi de la ţară… primele poze sunt din drumul spre Iaşi. Aşa ne-am întors noi acasă, cu apusul pe stânga şi cu luna pe dreapta… într-un peisaj de vis!
