• Din online,  Explicaţiuni,  Pentru minte,  Pentru suflet

    De la sfinte moaste, la mortaciuni

    O sarbatoare precum cea a Sfintei Parascheva starneste multe discutii. Si cum ne sade noua frumos sa procedam, de obicei scoatem in evidenta mai mult ceea ce putem judeca, decat ceea ce putem invata. Vedem imbulzeala, certurile, hotiile, vedem ipocrizia politicienilor si nu numai a lor, vedem capra vecinului…
    Pe langa toate acestea, apar marile si lungile dezbateri ale unor – culmea – creaturi ale lui Dumnezeu. Numarul comentariilor (frumos spus) – urate – depaseste orice imaginatie. Se vorbeste cu multa desteptaciune despre niste prosti care stau cu miile la cozi ca sa pupe (iarta-ma, Doamne!) – mortaciuni/ cadavre/ schelete. Se terfeleste credinta si se renunta si la ultima samanta de omenie/ dragoste/ suflet. Nu trebuie ca toata lumea sa creada. Dar macar sa respecte, ar putea.
    Am evitat pana acum astfel de subiecte. Dar recunosc ca, prima data cand am citit niste postari de genul, acum cativa ani, am plans. Apoi, cand am vazut cat sunt de multe, m-am ingrozit. Ieri am rabufnit, cand am observat ca inclusiv subiecte cat de cat decente, care vorbesc despre ipocrizia unor crestini, se finalizeaza tot prin comentarii care acuza si-si bat joc, de la A la Z, de orice. Ieri am oferit si eu, pentru prima data, replica.
    Nu se pot aprofunda teme religioase – si nici nu e cazul. Dar am simtit ca trebuie sa raspund. Ieri, undeva, am postat asta:

    Sunt multe de spus de rau. Iar daca vrem sa fim si mai rai, nimic nu ne opreste. Nici macar Dumnezeu – pentru ca El ne-a oferit libertate.
    Dar merita sa fim atat de rai si sa punem totul intr-o oala? Atat de drastici incat sa-i consideram pe toti pelerinii drept niste ipocriti si nu simpli credinciosi, poate chiar oameni buni? Sa-i vedem pe toti preotii niste hiene, cand unii chiar dovedesc ca au har? Sa fim atat de inconstienti incat sa punem semnul egal intre sfinte moaste si mortaciuni? N-o sa vin cu argumente religioase, ci pur umane si logice. Noi, noi astia care scriem, la doua-trei zile dupa moarte ne umflam, pocnim, putim. Apoi ne mananca viermii. Cum putem spune, referindu-ne la sfinti, ca sarutam niste cadavre? Nu inseamna chiar nimic faptul ca in sute de ani trupurile unor oameni au ramas intacte, ca miros frumos?
    De ce toti cei ce cred sunt nebuni, iar cei care neaga si reneaga au dreptate? De ce e mai usor sa-ti bati joc de credinta altora, in loc sa incerci macar sa-l simti pe Hristos? De ce e mai usor sa-i comentezi pe cei care fac o jertfa si vin de la sute de kilometri departare pentru a se ruga, pentru a cere, pentru a multumi…?
    Cat despre ieseni, in acest context, e adevarat ca ei o au pe Sfanta Parascheva mereu. Dar nu trebuie nici ei judecati atat de aspru. Ne place sa ni se spuna “la multi ani” de ziua noastra dar, na, gandim noi – si nu intotdeauna corect – sfintei ii putem spune si mai incolo… In plus, trebuie tinut cont ca, alaturi de Cuvioasa, mai vine ‘in vizita’ si un alt sfant, care nu e ‘iesean’, poate nici macar ‘roman’. Si atunci – vorbind strict pe caz – cati vor avea ocazia sa mearga la Muntele Athos ori in Cipru, ori in alta parte, sa salute un asemenea sfant?
    Nu oblig pe nimeni sa creada. Si nu oblig pe nimeni sa vorbeasca frumos. Dar nu pot sta cu mainile in san. Pentru ca, in general, cei ce cred se limiteaza la fireasca rugaciune – “Doamne, iarta-i ca nu stiu ce zic!”. Si asta conteaza mai mult decat niste vorbe aruncate in gol. Dar tot asta face si ca aici, in virtual, balanta sa incline spre cei care cred ca daca fac comentarii care mai de care mai bombastice si sfidatoare, arata cat sunt de atei, de necredinciosi, de nebatuti de Dumnezeu (pentru ca oricum Dumnezeu nu exista, nu?!)…
    E dureros. Si trist. Iisus nu a fost rastignit doar o data. El e rastignit in fiecare zi de noi, prin fiecare cuvant, prin fiecare gest. Si nu doar pentru ca-L hulim pe El. Pentru ca nu reusim nici macar sa ne iubim pe noi insine si pe cei ai nostri. Ce sa mai spunem despre straini ori vrajmasi…

  • Din online

    Virus dispus la dialog

    Un nou virus a intrat in lumea yahoo messenger.
    Dupa ce multi s-au „imbolnavit” dand click link-urilor venite direct de la prieteni, cu mesaj in engleza, acum dracovenia s-a mai sofisticat.
    Pana sa-ti dea link-ul buclucas (a se citi – virusat), te imbrobodeste intr-un preludiu. Creeaza, adica, aproape un dialog. Randurile scrise de prieten (a se citi virus) sunt in engleza si nu au neaparat legatura cu ceea ce zici tu. Exista insa rabdare si nu se da replica urmatoare pana cand nu raspunzi. In final, se ajunge la momentul dorit – care poate avea impact. Sau nu.

    Acum vreo doua saptamani am primit un mesaj de la o colega. Nu eram la calculator, iar cand am revenit s-a dovedit a fi prea tarziu.

    colega: remember me??
    eu: da
    eu: ce mai faci?
    (pauza)

    Ziua urmatoare, iar. De data aceasta eram prezenta si am raspuns imediat. Vedeam cum, aparent si colega imi scria (colega is typing…):

    colega: hey you..
    eu: buna
    colega: haha I just scored 82 on this IQ test
    eu: de ce tot vb in engleza?
    colega: http://fastiqchallenge.info/ Can u take it plz and tell me what u get?
    eu: ai virusi
    colega: this one is supposed to be pretty accurate and I wanna see if I’m smart plus I know u wont beat me!! LOL

    De atunci, povestea se tot repeta. Ieri m-a luat cu ” hey buddy”. Ideea e aceeasi, link-urile se schimba.
  • Din online

    M-am imbogatit!

    In aceasta dimineata mi-am verificat mail-ul si am aflat ca sunt fericita castigatoare a 146.000 de euro! Daca nu as sta bine cu inima, as fi facut atac. Daca nu as sta bine cu mintea, as fi si crezut!
    Inca se mai insista in prostii din astea pacalitoare si inca mai exista creduli. Eu am castigat cateva premii la viata mea – dar din astea, marunte. In plus, am invatat ca, daca nu particip la o competitie, nu am cum sa ma astept la vreun ban. Nici la mult, nici la putin. D’apoi la 146.000 de euro!

    Mesajul suna cam asa:
    FELICITARI!!! FELICITARI!!!! FELICITARI!!!!
    Dorim sa va anuntam ca ati cвstigat suma de Ђ146.000,00 ( O SUTA PATRUZECI SI SASE EURO), оn cadrul programului ,”Loteria del Niсo” al Uniunii Europeane cu scopul de a promova posta electronica (e-mailul).
    Va cerem sa tineti in secret acest premiu si sa nu il faceti cunoscut in mod public pana cand va va fi inmanat, deoarece face parte din politica de securitate a loteriei pentru a se evita cererea de catre o alta persoana.
    Pentru a se putea procesa inmanarea premiului loteriei , va rugam contactati agentul dumneavoastra
    Angela Lopez
    Banco Euro Support Espana
    TEL: +34.688.238.280
    FAX: +34.960.452.350

    Vai, vai! Cred ca acum, pentru c-am facut public castigul meu si am incalcat politica de securitate a loteriei, mi-am ratat orice sansa de a mai visa la vreun eurocent!
    „Loteria del Nico”, auzi! 🙂
  • Din online

    Sa-mi faci tu asta, draga?!

    In toata ordinea pe care incerc s-o fac in viata mea a venit si randul mail-ului. Primesc o multime de mesaje de la site-uri la care m-am abonat in tinerete, cu un scop care, intre timp, s-a pierdut pe drum. Primesc si mesaje de la site-uri la care nu m-am abonat vreodata, dar care ma ataca zilnic, cu tot felul de prostii. Asa ca am inceput sa caut butoanele speciale de dezabonare si am taiat pe capete tot ce am prins.
    Abordarea, in general, e cat se poate de neutra. Te-ai dezabonat, te asteptam oricand sa revii, bla-bla-uri din astea…
    Asa ca nu mi-a fost greu sa remarc un altfel de… ton. M-am amuzat si, in acelasi timp, m-am simtit certata:
    Draga!
    Sistemul nostru ___ a primit o cerere pentru renuntarea la abonament de la acest email: ___. Renuntarea la abonament o puteti realiza cu ajutorul acestui link in 24 de ore ___.

    ???!!! Ok… Imi pare rau sa te dezamagesc… draga!… dar n-am avut nevoie de 24 de ore sa meditez, ci m-am dezabonat in mai putin de 24 de secunde…

  • Din online

    Inca un pas in virtual

    Acum vreo doua zile am comis-o. Aparent, am intrat in randul lumii. Dar eu cred, mai degraba, ca m-am lasat prostita. Mi-am facut cont pe Facebook. Hmmm… Sa vedem ce-o sa iasa. Oricum, sunt destul de calma. Nu prea inteleg entuziasmul unora. Si mai ales problema lor in a-si face o ferma… „Vai… n-am mai muls vacile de sase zile! Cred c-au crapat deja!” :))) Asta e prea tare! Si laptele e tot virtual, presupun 🙂

    Neee! Nu ma las! Pana la proba contrarie, voi fi un utilizator moderat de FB. Iar daca observati ca o iau razna, sa ma trageti de manecuta!:)