• Bucurii,  Din online

    Urare de dimineata

    Urare condimentata cu un zambet.
    Pentru tine, pentru tine si pentru tine!
    Buna dimineata!

    Urare si pentru Cabral – cel care a adus grefele (grapefruit-ul, ma scuzati) in topul fructelor preferate ale blogosferei.

    Pe net s-a desfasurat, in aceasta perioada, o campanie antrenanta – semnata Granini. Am stiut in fiecare moment ca e o lupta pentru publicitate – dar, mi-a placut A fost o idee draguta. A fost si o competitie stransa, intre patru bloggeri cunoscuti, pentru a se stabili cine-i mai tare si mai tare dintre mar, portocala, strugure si grapefruit.
    Acum, daca e sa fim sinceri pana la capat – Cabral putea sustine si duda, si capsuna zdrobita a coanei Chiva si orice – si tot ar fi castigat. Pentru ca e un blogger mai mult decat cunoscut, pentru ca stie sa se faca iubit si respectat, pentru ca e uman.

    Astazi e – cica – Ziua Nationala a Fructelor. Hai sa o sarbatorim cu o promisiune: ca nu va trece nicio zi din an, in care sa nu mancam fructe – macar un fruct pe zi! Te tine?! Sa incepem!
    Eu ma pregatesc sa decojesc si sa mananc o „buna dimineata!”. Cu zambet cu tot! Ca sa nu-mi lipseasca nici mie zambetul!
    Maine voi pune ochi la cirese… 🙂

  • Din online,  Explicaţiuni,  Pentru minte

    Pentru doamnele de pe Facebook (dar, nu numai!)

    Facebook este o retea de socializare, prin intermediul careia poti cunoste lume noua. Mai mult decat atat, iti poti reintalni fosti colegi si vechi cunostinte, despre a caror existenta nu mai stiai nimic de-un car de ani! Asta e motivul principal pentru care am acceptat sa mai fac inca un pas in virtual.
    Ce observ, in aventurile mele pe Facebook e faptul ca multe persoane ingreuiaza procesul de cautare si de gasire a lor. Inclusiv cei care-mi dau mie add, ma pun, uneori, in dilema. Nu stiu cine sunt. Si asta, nu neaparat pentru ca nu-i cunosc.

    In timp, ne schimbam destul de mult – ne maturizam, adica. Toti. Ma voi referi la doamne, in continuare, pentru ca ele imi dau cele mai multe batai de cap. Dar ideile, luate una cate una, ating cam toate categoriile de utilizatori.
    Fetele – femei de acum – isi schimba look-ul. Se casatoresc si isi schimba si numele de familie. Fac copii si pun poza lor la profil. In rest, celelalte informatii despre ele sunt private. Gata! Deja-s in ceata!
    Cum s-o gasesc pe colega mea din clasa intai, Dulcica Bombonica, daca astazi o cheama Rozalina si in locul propriei poze si-a pus o pisica? Frumoasa pisica, n-am ce spune, cum frumosi sunt toti copiii pe care-i vad. Dar, nu prea ma ajuta…
    Lasa-mi un indiciu, te rog!
    Nu vrei poza cu tine? Lasa-ti macar numele cel vechi in paranteza: Dulcica Rozalina (Bombonica).
    Iti schimbi numele? Lasa macar o poza cu tine. O poza in care sa te vad! Stiu ca vrei sa-ti arati silueta de invidiat – dar, in cazul de fata, ma intereseaza mai mult figura ta decat picioarele…
    Vrei si nume schimbat si o poza cu rasaritul? Lasa macar o scurta descriere care sa ma duca cu gandul la tine si nu la oricare alta persoana…

    Hai sa ne vedem si sa ne recunoastem sanatosi pe Facebook!

  • Din online,  Haz de necaz

    Cautari cu haz si cu necaz

    Ma intereseaza prin ce fel de cautari pe Google se ajunge la mine pe blog. Ce-i framanta pe oameni si cu ce anume le pot fi eu de folos.
    In unele cazuri, ei primesc raspuns la intrebarile lor. In alte, s-ar putea sa iasa de pe Sapte pietre mai in ceata decat au intrat.
    In ambele situatii, majoritatea cautarilor sunt ok. Restul – care completeaza intregul – imi starnesc zambet, uimire, … (si altele).

  • Din online,  Explicaţiuni

    1 Aprilie „copt” de pe 30 Martie

    Sper ca nu am suparat pe nimeni (prea tare). Si, sper ca nu supar nici acum pe cineva – cu intoarcerea mea. Intoarcere… de unde n-am plecat niciodata.

    Ma intrebam, de ceva timp, care sa fie pacaleala mea pentru marea zi de 1 Aprilie. Zi in care, de obicei, sunt pacalita – fara sanse ca eu sa reusesc sa pacalesc pe cineva.
    Asadar, ma intrebam… Un dracusor din mintea mea imi sugera sa anunt ca ma las de blog. Stiti secventele din Tom si Jery, nu? Imediat, aparea ingerasul, care-l pocnea pe dracusor si-mi soptea – nu se poate asa ceva!