Unde-i tupeu, puterea creste

Faptul ca acum sunt in concediu de maternitate nu ma tine departe de ziare, tv, radio, stiri, noutati, comunicate de presa.

Astazi, dupa 68 de zile, profesoara Cristina Anghel a renuntat la greva foamei. Dupa ce, mai bine de doua luni, cei care ar fi trebuit n-au miscat un deget, astazi vine, inflacarat si plin de bucurie, saltand in casuta mea de mail, un mesaj de la Funeriu: „Ministrul Educaţiei salută decizia doamnei Cristiana Anghel de a renunța la greva foamei”.
Serios?! Dar pana acum unde ati stat pitit, domnule? Si de ce rasariti asa, triumfator fara merite si plin de patos? Aveti vreun rol aici, in afara de acela de… invizibil?

In interiorul mesajului mi-a fost dat sa citesc altele si mai si! „Mă bucur că a decis să renunțe la acest protest și o asigur că ministrul Educației a înțeles exact mesajul transmis. De aceea, toată activitatea ministerului și întreg conținutul Legii Educației Naționale promovate de Guvern conțin excact măsurile care vor duce la eliminarea arbitrariului din viața elevilor, profesorilor și părinților.”
Nu stiu de ce am impresia ca se discuta despre o alta lume aici, despre o alta lege, despre o… educatie pe bune, despre un viitor al copiilor nostri si al profesorilor lor! Nu stiu de ce mi se contureaza in minte imaginea unui om responsabil si drept… caruia chiar ii pasa.

Cunoscand insa adevarata situatie… raman convinsa ca nici infometarea pana la moarte nu ar putea fi luata in serios in tara noastra. Cat despre educatie… ea incepe sa sune a gol. Numai tupeul creste, creste, creste…
Continue Reading

Albul halatelor vs. cenusiul realitatii

Bebelusii arsi la Maternitatea Giulesti au fost, mai apoi, ingrijiti de aproximativ o suta de cadre medicale.
Cei cinci mititei supravietuitori au avut, la un calcul simplu (dar nu neaparat corect sau batut in cuie) – cate 20 de oameni la piciorusele lor. In realitate, fiecare a fost asistat de catre cele o suta de cadre medicale.
Totul, cu succes intr-un final – avand in vedere ca doi copii au plecat deja acasa, iar ceilalti trei sunt foarte aproape de momentul externarii.

De cand am auzit strirea asta ma framant. Nu inteleg de ce trebuie sa se intample atatea tragedii pentru a se actiona. Nu de douazeci de oameni ar fi avut nevoie fiecare copil. Unul ar fi fost de ajuns. O asistenta la trei copii, patru – si tot ar fi fost ceva. Mai ales ca, in acest caz, nenorocirea s-a petrecut la terapie intensiva.
Nu o disculp pe femeia care ar fi trebuit sa-i aiba in grija pe bebelusi, cea care nu a fost de gasit in momente atat de… arzatoare. Dar nici nu pot s-o judec prea tare. Era una singura pentru 11 copii – si asta pentru ca erau doar 11 in acele zile. Poate ca altadata a avut si mai multi de supravegheat. Revin. Nu o disculp, dar nici nu indraznesc sa arunc cu piatra. Nu poate fi ea de vina pentru tot. Si totusi, doar ea plateste.
Bebelusii sanatosi sau cei de la terapie intensiva sunt ingrijiti asa, la gramada. Doar in cazurile dramatice se imbulzesc toti, poate poate se repara ceva.
E trist… si totusi e adevarul in care baltim cu totii. Ce se va intampla de azi inainte? Se schimba ceva? Nu. Se vor debloca posturi? Se vor incuraja tinerii in halate albe sa ramana in tara? Vor fi mai bine ingrijiti si paziti copilasii? Nu… Si atunci… moartea unor suflete nevinovate pare sa fie in zadar. Si atunci… succesul celor cinci micuti e doar un zambet intr-un sistem trist si bolnav…
Continue Reading

Eu – raul absolut

Stati la cozi, ca stati bine!
Platiti, ca platiti bine!
Gasiti intotdeauna raul care va convine!

Ieri, am mers cu George la un cabinet medical particular pentru o consultatie. Consultatie programata cu cateva zile inainte, pentru ora 10.40
Cand am ajuns acolo (pe la 10.35), pe hol erau vreo cinci, sase pacienti in asteptare. Trece o asistenta si se minuneaza: „Vai, ce s-a aglomerat asa, dintr-o data!”. Vine si asistenta care ne luase pe noi in evidenta, ia trimiterea de la George si ii mai cere cateva detalii. Intrebat despre locul de munca, el nu a mai intrat in amanunte si a spus doar ca e student la master. „La ce facultate?” – Teologie. Ok.
Apoi il anunta ca mai are de asteptat, pentru ca au aparut toti oamenii aia dintr-o data si, prin urmare, el nu va fi chiar ultimul, dar penultimul loc ii apartine.
Atunci eu, ca sa nu tac (si de ce sa tac?) intreb – „Ma scuzati, dar consultatiile se fac in functie de cine intra primul pe usa sau in functie de orele stabilite?”.
Am creat o mini-isterie generala. Nu atat asistenta s-a buricat, cat oamenii de la rand. Stiu ca la medic asteptarea e o regula nescrisa, dar asta nu inseamna ca e si ceva normal. Stiu ca, daca altii aveau programarea cu zece minute inaintea noastra erau, prin urmare, in fata. Dar, de vreme ce doua cadre medicale au afirmat ca noi, fraierii de pe hol, am ajuns acolo cam in acelasi timp, ceva mi s-a parut in neregula. O tanti a spus ca a fost planificata pentru 10.30. O alta a spus acelasi lucru. Deci macar o suprapunere… ceea ce explica, intr-un fel, misterul… Oricum, eu nu aveam nimic cu oamenii de la rand. Nu aveau ei nicio vina. Eram toti in aceeasi oala
Nu am mai comentat… – pentru ca uneori mi se acreste. Helasul e mai suparator, cu cat – mergand la particular, lasi o caruta de bani.
Concuzia intrebarii/ indignarii/ curiozitatii mele de ieri a fost transant expusa de o bunica. Atunci cand am iesit putin afara pentru a da un telefon, George a auzit soptit: „Da’ rea mai e preoteasa asta!”
Eu! Nu sistemul, nu invatatul cu statul la cozi pe banii nostri, nu (im)posibilitatea de a te incadra intr-un program, nu alti factori de acolo, din cabinet erau de vina. Doar eu eram, sunt si voi fi raul absolut. Iar la faza cu preoteasa… mai vorbim…

Am avut nesimtirea de a pune o intrebare pe banii si pe timpul meu. In numele meu, dar si a celorlalti oameni care stateau la rand. Si tocmai din partea lor am primit rasplata. Pe fata si in ascuns 🙂

Continue Reading

Sinuciderea privita ca model

De pe 14, de cand s-a sinucis Madalina Manole, s-a tot vorbit despre asta. Poate prea mult. Am ascultat, m-am intristat, m-am enervat, m-am plictisit, m-am mirat, m-am revoltat… Cate n-am…?

Am crescut cu muzica Madalinei Manole. Ii stiam si inca ii mai stiu pe de rost aproape toate versurile melodiilor sale. Le-am cantat si le cant – asa cum pot, stangaci. Le-am trait cu ea, cuvant cu cuvant. Moartea ei a starnit tot felul de reactii. Si toate – exagerate. Probabil Basescu & CO s-au bucurat de o gura de aer si de o pauza de injuraturi, in timp ce familia si prietenii Madalinei au fost de-a dreptul sufocati.

Sufocata m-am simtit si eu cand, pe orice canal mutam, gaseam acelasi si acelasi subiect. Cine erau toti aia de-si dadeau cu parerea? Cine erau aia de-si permiteau sa acuze? Dar aia de creau dintr-o sinucidere un model?

Continue Reading

Presa terorista

***** Presa din Romania se afla pe lista amenintarilor la adresa securitatii nationale – alaturi de terorism, coruptie si crima organizata! Acest lucru a fost consemnat oficial in Strategia Nationala de Aparare elaborata de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii.
In traducere libera, Base&CO; cauta, cu orice pret, eliminarea tuturor celor care critica puterea.
Printre principalele vulnerabilitati ale Romaniei: „feno­me­­nul campaniilor de presa la co­manda, cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspandirea de informatii false despre activitatea acestora; presiunile exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice in vederea obtinerii de avantaje de natura economica sau in relatia cu in­stitutii ale statului”.
Asadar, ii avem pe cei impotriva puterii si pe cei care pupa in fund puterea. Scuze. Adica – pe cei liberi, obiectivi, cu adevarat maestri intr-ale jurnalismului!
„Aici e drama Romaniei. Spu­neam eu intr-o seara, e o drama ca Romania are trei talk-show-uri care sunt total independente si toate trei, din pacate, sunt pe B1 TV, iar in celelalte 64 de talk-show-uri toti vorbesc la fel, aceeasi limba, acelasi mesaj, aceleasi minciuni, aceleasi presiuni.
Aici e foarte dubios si deja tine de in­teresul national si de securitate natio­nala si e treaba si a serviciilor secrete, si a CSAT”, a zis, cu maxima nesimtire, Radu Moraru, Nasul de la B1. Si a zis asta cu o zi inaintea declaratiilor oficiale
(Da… daca e ceva neclar… mai jos e un fund de bovina… numai bun de pupat!)
Presa nu e libera, oricum s-ar numi. Nu e nici obiectiva, nici mai putin slugarnica. Dar, de aici si pana la a afirma ca doar talk-show-urile de la B1 TV sunt cele adevarate… e deja prea mult!
Pe 17 iunie, intr-un comentariu din Jurnal Virtual, dadeam un exemplu de „bune practici” ale lui Moraru. Atunci, nasul il avea invitat pe Daniel Funeriu, ministrul Educatiei. Pe acesta l-a descris ca fiind un om cu bun simt, care stie sa ofere argumente la orice problema, vertical si care n-a mancat prea mult salam cu soia. Apoi a concluzionat… CITEZ: „E un ministru care ar trebui sa fie un exemplu pentru ceilalti!”. Iar vorbele pline de miere si rahat continua, din pacate, seara de seara!!!

In concluzie, presa e ok doar cand slugareste pe cine trebuie. Cand mogulii nu-s prieteni cu puterea, presa e o amenintare la adresa securitatii nationale. Hei, nu mai fiti atat de nesimtiti! Cum indrazniti sa spuneti pensionarilor ca vor muri, ca fara cei 15% din pensii nu vor mai avea bani de medicamente, mancare, intretinere?? Cum sa spuneti bugetarilor ca taierile cu 25 la suta din salarii sunt ceva rau? Cum sa-l acuzati pe tovarasul presedinte Traian Basescu ca ar minti? El era foarte sincer cand ne-a spus ca nu avem de ce sa ne facem griji din cauza crizei, cand ne-a anuntat ca iesim din criza, cand a dat asigurari ca pensiile si salariile nu vor fi afectate. Ce vina a avut el, saracul, ca bunele pronosticuri nu s-au potrivit si ca acum isi rectifica fiecare vorba, de la o zi la alta? Banditilor! Plecati capul si infulecati galusca! Daca nu, streangul va paste! Base are intotdeauna dreptate!
Continue Reading