• D'ale jurnalismului,  Pentru minte

    Sex feminin, etnie romă – exemplu de reușită prin educație

    E o tânără ca oricare alta, cu studii superioare, cu o familie frumoasă și cu o viață bogată. N-a ținut niciodată cont de șabloanele în care societatea a vrut s-o încadreze și a ajuns să fie un model pentru femeile de etnie romă.

    Corina Mihaila

    S-a născut într-o familie cu patru frați – cel mai mare, de 18 ani și cel mai mic, de 12 ani. Era fetița mult așteptată, minunea părinților și uimirea băieților casei. A trăit în puf, iubită și ocrotită, alintată și menajată. Astăzi e, în continuare, minunea lor. Căci dragostea și puful n-au stricat-o, ci au ajutat-o și-au încurajat-o să-și urmeze visele.

  • D'ale jurnalismului,  Pentru minte,  Vorbe de duh

    A fi sau a nu fi Charlie

    Când unul mă înjură de mamă, îmi vine să-i sparg capul. Mă opresc, însă… pentru că-mi dau seama că nu are rost să-mi pun mintea cu el. Îmi dau seama… vorba vine. În realitate, mama mea cea înjurată m-a educat cam mult. În completare, credința mă învață să întorc și celălalt obraz. Nu pot face asta mereu. Totuși, în sufletul meu, furia îmi este frânată. Spun „Doamne, iartă-l!” și merg mai departe.
    Mi-a fost înjurată mama! Dar nu pot, la schimb, s-o înjur și eu pe-a lui! N-aș fi decât o copie a celui ce m-a jignit. Vreau să fiu asta? Nu! Totuși, aș putea, foarte bine, să-l omor pe cel ce-a îndrăznit să se lege de mama. Eu m-aș transforma într-un criminal și toți ai mei ar fi blamați din cauza mea. El ar fi un biet trecător, ucis de-o nebună. Ori un ghinionist. Ori un martir… Însă, și-ar merita, pe bune, titlul de martir?!
    Citesc tot ceea ce roiește pe net în ultimele două zile și mă minunez – atât de cei care sunt, cât și de cei care nu sunt Charlie.

  • D'ale jurnalismului,  Explicaţiuni,  Pentru minte

    Bisturiul nu ține cont de etnie

    A trecut prin multe momente menite s-o doboare. A plâns în fața lor, le-a stat împotrivă sau, pur și simplu, le-a întors spatele. Pe toate a reușit să le transforme în experiențe de viață.

    Alina Calin1

    „Sunt Alina Călin, medic rezident Chirurgie Generală, de etnie romă”. Simplu și la obiect – așa se prezintă, fără a-și ascunde zâmbetul cel frumos. Te pierzi în ochii ei verzi și parcă nici nu știi cum să mai continui discuția. Tonul ei sună atât de calm și de natural, încât te dezarmează.

  • D'ale jurnalismului,  Hopa tropa prin oraş

    ȘOC! S-a lansat Fonoteca Excelenței!

    Ne-am tot obișnuit cu gândul că jurnaliștii-s setați pe rău. Pe sânge și pe false modele. Pe o fugă continuă după senzațional. ȘOC! Există și excepții! Deloc puține! Există și jurnaliști care nu uită că sunt, în primul rând oameni – că lucrează pentru oameni și pentru sufletele lor. Există și jurnaliști care luptă contra curentului și care vor să scoată la înaintare adevăratele modele. Din tabăra aceasta face parte și Raluca Daria Diaconiuc – una dintre cele mai de demult colege de-ale mele, din vremea Radio Iași.

  • D'ale jurnalismului,  Pietre...,  Vorbe de duh

    Jurnaliştii şi incendiul din mansardă

    Eu știu că jurnaliștii sunt răi de felul lor. Că înfloresc maxim, doar-doar știrea o fi mai savuroasă. Colegă de breaslă cu ei… mă enervează peste măsură! Însă, de data asta, m-au provocat opușii câinoșilor. Se vede treaba că sâmbăta lumea se prostește și primește mură-n gură o informație, fără să se chinuie măcar să o treacă prin vreun filtru. Ce dacă e o știre despre un subiect grav? Nenorocirea abătută asupra unor oameni poate fi rezolvată dintr-un telefon – mai ales că, uite ghinionul, morții și răniții lipsesc cu desăvârșire! Și, apoi, să te deplasezi aiurea până într-un orășel mic precum unul numit… Huși – când tu ești ditamai jurnalist de… Vaslui – pe bune că ar fi jignitor! Ce dacă, reprezentând chiar importante agenţii de presă, împânzești prostii cu duiumul în toată ţara?

    La Huși, mansarda de la un bloc cu trei scări a ars în întregime. 12 apartamente – din care opt locuite. Atât de în întregime… și atât de locuite (astea opt), încât bieții oameni au fugit din casă, așa cum i-a prins focul. Și-au rămas fără nimic altceva. Cu viețile lor, slavă Domnului, dar fără acte, bijuterii, bani, mobilă, electronice și electrocasnice… fără agoniseala ultimilor ani. Fără măcar o pereche de chiloți în plus față de aceea pe care o dețineau în momentul în care s-a dat alarma.

  • D'ale jurnalismului,  Haz de necaz

    Culmea comunicării atacă din nou

    Chiar credeam că nimic nu mă mai poate uimi. După ce-am povestit în Culmea comunicării… m-am mai relaxat un pic. Şi am tot zis că, na… poate am avut parte de nişte excepţii nefericite. Astăzi, însă, am primit un nou exemplu de… profesionalism!?

    Nu m-am mai enervat. Dar, nici nu mă pot opri din râs. În urma mail-ului pe care tocmai l-am citit: